Aș minți dacă aș spune că profesorii pe care i-am avut în liceu nu s-au priceput să-mi deschidă apetitul pentru literatură. Mă rog, apetitul exista deja, însă îmi trebuia un mic impuls pentru a depăși lecturile pre-adolescentine și de a trece la nivelul următor. Am primit acest impuls, însă el a fost doar unul orientativ, strict limitat la literatura română.
Pentru profesorii pe care i-am avut în acea perioadă, programa școlară era un fel de biblie a pedagogiei. Nu ieșeau aproape niciodată din cuvântul ei. Dacă la „științe exacte” lucrurile erau cât de cât în regulă, la cele „umaniste” nu era bine deloc. Îmi amintesc că, datorită faptului că Marcel Proust a avut o influență importantă în literatura română interbelică, mulți autori din acea perioadă, care au spart barierele ideologice și au răzbătut până în manualele din anii `70 (cum ar fi Camil Petrescu, bunăoară), ne-au fost prezentați ca aflându-se sub aura călăuzitoare a marelui scriitor francez.
Alături de Balzac, care era amintit doar când venea vorba de George Călinescu, Proust era al doilea scriitor din literatura universală pomenit de profesorii pe care i-am avut în liceu. În rest, era o ciorbă nesfârșită și plictisitoare de autori autohtoni (cu excepțiile binecunoscute) care ne erau băgați pe gât cu intenția de a ne forma gusturile și de a ne arăta că și noi avem scriitori în stare să țină pasul cu marea cultură europeană sau mondială. „Asincronismul” lovinescian își găsise, în sfârșit, o fericită rezolvare.
Privesc în urmă nu cu nostalgie, ci cu o furie diminuată probabil și de trecerea timpului. Lucrurile ar fi putut sta cu totul altfel dacă am fi avut măcar un profesor cu mintea deschisă care să ne fi dat, măcar pe lista de lecturi facultative, nume de scriitori pe care i-am fi putut cunoaște astfel mult mai devreme. Nu pretind că vina le aparține în exclusivitate. Dacă aș fi fost mai atent când mergeam la bibliotecă, poate că i-aș fi descoperit și singur.
Știți însă cum e când întâlnești la momentul potrvit omul providențial care dă foc listei de lecturi obligatorii și îți pune în brațe cărțile adevărate, necesare formării la o anumită vârstă. Eu n-am întâlnit un astfel de om. A trebuit să mă descurc singur, să trag cu ochiul, să bâjbâi, să aflu, citind prefețele, alte nume de autori pe care școala românească suferindă de cataractă ideologică mi-i interzicea. Era ca și cum pe harta literaturii universale s-ar fi aflat doar România și, din când în când, un colțișor dintr-o Franță rebegită și anemică.
De aceea am întocmit lista de mai jos. Timpul pierdut nu mai poate fi recuperat, însă nădăjduiesc măcar că, dacă vreun tânăr licean ar intra pe acest site și, acceptând ideea că există o șansă la un milion să citească toată polologhia din acest articol, ar putea afla ce mi-aș fi dorit să studiez în liceu la vîrsta pe care o are el (sau ea) acum. Nu știu dacă i-ar folosi la ceva în „procesul de pregătire și formare”, însă știu că dacă ar citi măcar unul dintre titlurile alese de mine ar vedea literatura cu alți ochi.
Castelul – Franz Kafka
Maestrul și Margareta – Mihail Bulgakov
Lolita – Vladimir Nabokov
În căutarea timpului pierdut – Marcel Proust
Idiotul – F.M. Dostoievski
Numele meu fie Gantenbein – Max Frisch
Magicianul – John Fowles
De veghe în lanul de secară – J.D. Salinger
77 Dream Songs – John Berryman
Meditations in an Emergency – Frank O`Hara
Ar mai putea încăpea pe lista asta și alte capodopere precum Ulysses a lui Joyce, Crimă și pedeapsă a lui Dostoievski, Jocul cu mărgele de sticlă a lui Hesse, Un veac de singurătate a lui Marquez, Leaves of Grass a lui Whitman, Omul fără însușiri a lui Musil sau Anna Karenina și Război și pace ale lui Tolstoi, asta ca să mă limitez doar la maeștrii literaturii universale, fiindcă sunt foarte mulți scriitori și din literatura română pe care mi i-aș fi dorit în programa școlară de la sfârșitul anilor `70 și începutul anilor `80 (i-aș fi schimbat, bunăoară, cu mare plăcere pe alde Păunescu & Beniuc cu Mircea Ivănescu & Nora Iuga, dacă e să mă refer numai la poezie). Privind însă în spate, cred că alegerile mele sunt corecte, măcar din punctul de vedere al emoțiilor pe care mi le-au provocat aceste cărți când le-am citit pentru prima oară.
Vouă ce cărți, altele decât cele din programă, v-ar fi plăcut (sau v-ar plăcea) să studiați în liceu?
gelu diaconu
https://www.facebook.com/omiedesemne/
