LA ROCHEFOUCAULD s-a născut pe 15 decembrie 1613, la Paris. Până în 1650, după moartea tatălui său, când avea să devină duce de la Rochefoucauld, numele lui a fost François al VI-lea, principe de Marcillac. Formarea sa intelectuală s-a datorat în mare parte educației primite între 1620-1628, când a căpătat temeinice învățături umaniste, ca un bun copil al unei familii de mari nobili ce era.

În 1628, la vârsta de doar 14 ani, se căsătorește cu Andrée de Vivonne, împreună cu care va avea opt copii.  Are o viață aventuroasă, „ca în romane”, dintre „isprăvile” sale de la acea vreme remarcându-se legătura pe care o va avea cu ducesa de Chevreuse (care era cu 13 ani mai în vârstă) sau planul de a o răpi pe regină, atras fiind de intrigile Annei de Austria și ale ducesei de Chevreuse împotriva cardinalului Richelieu.

În 1646 luptă în Flandra, din proprie inițiativă, în armata ducelui de Enghien. În timpul asediului Mardick-ului este rănit de trei focuri de mushetă. Începe o legătură cu ducesa de Longueville, mai tânără cu șase ani. La îndemnurile acesteia, din cauză că era nemulțumit că nu i se permisese să poarte titlul de duce înainte de moartea tatălui său, ajunge general de divizie în armata răzvrătiților. Este din nou grav rănit. Este amnistiat abia în 1649, după pacea de la Rueil.

elefant.ro

În 1650 este implicat în noua Frondă, un război civil care avea să dureze trei ani. Din cauza ostilității față de Curte și de Mazarin, cardinalul ordonă dărâmarea până la temelii a castelului lui Rochefoucauld de la Verteuil. După război, între 1653-1654, încearcă să-și gospodărească averea ajunsă într-o stare jalnică. În 1655 începe legătura de prietenie cu doamna de La Fayette, care era mai tânără cu 21 de ani.

În 1659 restabilește relațiile cu Curtea și obține o pensie regală de 8600 de livre. Își consacră tot mai mult din timp literaturii. Pe 13 decembrie apare, într-o culegere, un lung fragment al lui La Rochefoucauld despre amorul propriu. În 1664 apare la Haga, în Olanda, la editura Stencker, ediția apocrifă a Maximelor lui La Rochefoucauld, care circulau de patru ani în copii și erau comentate în saloane.

1665 este anul oficial al apariției primei ediții a Maximelor. Un an mai tîrziu va apărea a doua ediție. Acestea se vor repeta în 1671 și 1674 și în 1678 (ultima ediție care va apărea în timpul vieții lui La Rochefoucauld). Pe 6 august 1678 se termină de tipărit Noi Reflecții sau Sentințe și Maxime morale.

La Rochefoucauld se stinge în noaptea de 16 spre 17 martie 1680, vegheat de Bossuet.

Datele biobibliografice și reflecțiile de mai jos sunt extrase din volumul La Rochefoucauld, Maxime și Reflecții, Editura Minerva, București, 1972.

[image_with_animation image_url=”1805″ alignment=”center” animation=”Fade In” box_shadow=”none” max_width=”100%”]

*

Dintre toate pasiunile furtunoase, cea care le stă mai puțin rău femeilor este iubirea.

*

Putem găsi femei care să nu fi avut niciodată vreo legătură de dragoste, dar rar se întâmplă să găsim o femeie care să nu fi avut cândva decât una.

*

Cel mai mic defect al femeilor care s-au lăsat în prada dragostei este că fac dragoste.

*

Severitatea femeilor este ca o găteală și o sulemeneală cu care își sporesc frumusețea.

*

Celor mai multe femei, mintea le servește mai degrabă să le întărească nebunia decât judecata.

*

Majoritatea femeilor nu plâng atât moartea amanților lor pentru că i-au iubit, cât pentru a părea și mai vrednice de a fi iubite.

*

O femeie își păstrează multă vreme primul iubit, când nu-și face rost de un al doilea.

*

Ceea ce explică faptul că majoritatea femeilor sunt prea puțin mișcate de prietenie e că, după ce au gustat din dragoste, prietenia le pare fadă.

*

În primele lor pasiuni, femeilor le place amantul, iar în celelalte dragostea.

*

Nu socotim de obicei prima legătură de dragoste a femeilor decât atunci când o încep pe a doua.

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment