„Suntem un popor plin de omenie” a spus astăzi președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, la mitingul pro-UE desfășurat sub deviza „Moldova Europeană”.
Acesta nu este un editorial pe teme politice, chiar dacă integrarea Moldovei în Uniunea Europeană nu ține doar de politică, ci mai ales de opțiunea inconturnabilă a poporului moldovean către democrație și către o lume liberă.
Susțin total, din modestul meu colțișor drumtăbărean din București, cuvintele Maiei Sandu. M-am întors de puțin timp din Chișinău și pot să vă mărturisesc că afirmația „Suntem un popor de omenie” nu este un slogan lipsit de substanță, așa cum se se mai întâmplă când un politician vrea să spună lucruri mărețe într-un registru bombastic. Nu e deloc cazul aici, fiindcă Maia Sandu a spus un adevăr incontestabil.
Am fost trei zile în Chișinău, la Zilele Literaturii Române, invitat de Gheorghe Erizanu, de Paula Erizanu și de Emilian Galaicu-Păun. Zile în care am respirat aerul curat al Chișinăului, în care am admirat acest oraș cu adevărat european, în care am văzut frumusețea arhitecturii – foarte bine prezervată, spre deosebire de București, recunosc cu bucurie & tristețe – în care m-am plimbat pe sub fantasticii platani chișinăueni, aduși parcă din poveștile lui Tolkien ca să ne arate că sunt la fel de vii ca oamenii, că pot vorbi în limbajul lor, că nu sunt meniți doar să ne purifice aerul pe care îl respirăm și să ne dea umbră, ci și să ne spună povești.
Chișinăul este, de altfel, un oraș solar. Oamenii lui nu au aerul sumbru-preocupat al bucureștenilor. Par mult mai buni și mai deschiși, mai liberi și mai politicoși. De aceea sunt convins că acest oraș nu are nevoie de un permis de trecere către Europa. Chișinăul este deja un oraș european, și nu doar din punct de vedere geografic.
Am întâlnit oameni admirabili la Chișinău. Am fost primit ca un „mare scriitor”, sintagmă care m-a făcut să roșesc și pe care am contestat-o cât de mult am putut. N-am bănuit – și aici a fost o altă mare surpriză – că O Mie de Semne și Biblioteca lui Gelu sunt atât de populare acolo. Dimpotrivă, am mers la Chișinău gândindu-mă că va trebui să fac oarece eforturi de promovare ca să le spun oamenilor ce sunt și pe cine reprezint. N-a fost deloc cazul. Eram deja foarte bine cunoscut și – lucru care m-a intimidat și care m-a făcut să mă bâlbâi în fața zecilor de tineri cărora le-am vorbit – foarte iubit.
Le sunt recunoscător tuturor. Așa cum mi-am dorit, am mers la Chișinău ca să mă reîntâlnesc cu prieteni buni, dar și să încerc să-mi fac alții noi. Am reușit asta cu asupra pe măsură. Le-am vorbit entuziaștilor elevi de la liceul Spiru Haret – sala a fost intimidant de plină – acolo unde doamna profesoară Mariana Jitari și domnul profesor Victor Ambroci fac lucruri extraordinare.
Le-am vorbit, de asemenea, minunaților tineri de la liceul Aristotel, acolo unde personalul didactic, doamnele profesoare Lucia Pîrău, Inga Sorocean, precum și dl director Pavel Cerbușca – să-mi iertați memoria deficitară, doar așa se explică de ce nu i-am trecut pe toți aici – ne-au întâmpinat cu o căldură incredibilă.
Last, but not least, o notă specială pentru ciorba & magnificele plăcinte de la Spiru Haret, ca și pentru, la fel, plăcinta excelentă de la Aristotel – iată că legenda nu se dezminte, în Moldova sunt cele mai bune plăcinte din lume.
Da, moldovenii sunt un popor plin de omenie, Maia Sandu nu a greșit cu nimic spunând asta. Voi reveni și cu alte impresii de la Festivalul Literaturii Române de la Chișinău și nu voi obosi să o spun: deși am avut un pașaport, nu am simțit nicio clipă că am plecat din România și din Europa. Asta fiindcă Republica Moldova este dintotdeauna aici.
Nota bene 1: Firește că nu puteam încheia fără să mulțumesc minunatei echipe de voluntari de la Festivalul Literaturii Române de la Chișinău. Rolul lor a fost esențial & educativ. Au fost plini de solicitudine, practic neobosiți, răbdători, amabili & bine documentați. Mulțumiri infinite echipei compuse din Alexandra Ciobanu, Mihai Țurcanu, Ștefan Codreanu, Alex Cujba, Ilinca Munteanu & ceilalți.
Nota bene 2: Am ales pentru poză un instantaneu din Chișinău, de lângă Arcul de Triumf, în care apar Dan Andrei Deaconu, Svetlana Cârstean, Alexandra Ciobanu și Ilinca Munteanu. Mai este încă o voluntară, însă așa cum spuneam memoria mea pe termen scurt e în suferință de multă vreme – asta nu înseamnă că meritele ei nu sunt recunoscute, dimpotrivă.
