E ceva ce nu poate fi explicat, dar nu în sensul de inexplicabil, ci în acela că nu poți să redai, prin cuvinte, intensitatea unei emoții. Poți doar să o descrii sumar, să folosești tot felul de superlative, de sugestii care duc în imagini edulcorante. Dar nu să arăți cu adevărat, în profunzimea ei, măcar la un nivel acceptabil, o astfel de reacție afectivă.

Probabil așa este și în Xanadu. Pentru cine a trăit măcar o secundă adierea acestui tărâm imaginar probabil că a fost o experiență inubliabilă. Unii din generația mea (și nu numai) au putut să o facă datorită lui Coleridge. Alții, mult mai mulți, datorită Oliviei Newton-John.

Am văzut Grease mult după ce filmul se clasicizase. Este încă unul dintre golurile cauzate de imbecilitatea celor care credeau că educația în spirit comunist exclude tot ce vine dinspre putredul Occident. Uite că n-a fost chiar așa. Măcar că am prins secvențe din film și tot a însemnat ceva. Măcar că i-am văzut pe John Travolta și pe Olivia Newton-John tineri, exuberanți, dansând și cântând, pereche superbă care ne-a colorat cenușiul societății socialiste multilateral dezvoltate în episoade clandestine, în jurul unei sticle de vodcă și în fața unui televizor alb-negru la care era conectat aparatul miraculos numit Video.

Dar poate că unii dintre voi au auzit și de Andy Gibb, al patrulea Bee Gees care nu a mai apucat să vadă ce a ajuns lumea asta în care, dacă ai mai spune Rest Your Love on Me ai fi luat la mișto și ți s-ar pune eticheta de expirat. Da, Andy și Olivia au cântat piesa asta împreună, și n-a fost singura, puteți căuta pe Yt.

Sunt nostalgic după vremurile alea? Oh, yes sir! Și nu doar fiindcă eram tânăr și mă bucuram de orice secvență pe care o luam, furtiv, de la un televizor și de la un video care nu-mi aparțineau, ci pentru că nu-mi pierdusem o anume inocență și probabil că atunci aș fi putut creiona ceva mai bine acea emoție imposibil de replicat azi.

Era și atunci o lume maculată, ca azi? Firește că da! Demoni există de când lumea, războaie au fost și vor mai fi, victime așijderea, peste tot. Dar în creuzetul ăsta numit Lume nu erau doar ingrediente letale, ci și unele care ardeau la intensitate maximă, posibil inofensivă. Răul ni-l puteam face doar noi, gândindu-ne obsesiv la ce am ratat și intrând în istorii contrafactuale. Răul ăsta ne urmărește și în ziua de azi.

Fiți linișțiți, n-am să pic în ridicol mai mult decât în mod obișnuit, fiindcă n-am să spun că Olivia și Andy fac parte din The Great Gig in the Sky. Și chiar dacă aș face-o, poate că n-aș rosti un neadevăr. De ce să nu-mi imaginez că Olivia și Andy s-au întâlnit în Xanadu? Spuneți voi, de ce nu mi-aș imagina asta?

Nu uitați să vă abonați la canalul nostru Youtube O Mie de Semne aici:
https://www.youtube.com/channel/UC91M_WEGP3Ud4HJDeD_nLIQ
Aveți acolo un buton care se numește JOIN, e simplu.

Pe urmă, poate vă aruncați privirea și aici: Sprijină proiectele noastre donând orice sumă aici: https://www.patreon.com/omiedesemne sau direct în Contul RO98INGB0000999909778881 (RON) deschis la ING pe numele Gheorghe Deaconu.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.