Reproșurilor amicale primite după ce am publicat pe www.omiedesemne.ro articolul „10 poeți români pe care i-aș lua pe o insulă” le răspund acum cu o listă de cărți care a însemnat foarte mult pentru mine de la începutul anilor 2000 încoace.
De ce 16 cărți? Așa s-a nimerit probabil, însă mai este ceva: nu vreau să intru într-un fel de monotonă obișnuință și să mă fixez pe un anumit număr. Sigur, dacă aș face asta s-ar putea întâmpla (așa cum a și fost de altfel cazul) să las pe dinafară nume care ar fi meritat să intre pe acea listă (cum ar fi cel al lui Virgil Mazilescu, bunăoară).
Sau să mă simt obligat de cine știe ce exercițiu de rigurozitate să respect o ordine canonică. Firește că, schimbând regulile în timpul jocului, lucrurile nu vor mai fi la fel. Nici n-aș vrea să se înțeleagă, pe de altă parte, că fac un gest reparator.
Poeții „pe care i-aș lua pe o insulă” sunt și vor rămâne mereu în preferințele mele. Asta nu înseamnă că nu mai sunt și alții pe care, ca să nu-mi șterg și ultima urmă de sentimentalism de licean, i-am ignorat poate cu bună știință.
Acestea fiind spuse, iată cărțile care în anii 2000 mi-au schimbat viața de (posibil) scriitor:
„Circul domestic” – Claudiu Komartin
Apărută la Cartea Românească, în colecția de poezie înființată în 2005. Conține un poem emblematic, „Irina”, și multe frământări. O carte mereu valabilă, must read.
„Cântece excesive” – Dan Sociu
Tot la Cartea Românească și tot în 2005. Am și un autograf pe ea, pe care Dan mi l-a dat pe treptele din fața fostului Muzeu al Literaturii Române. Anterior, mi-o împrumutase Sorin Despot. O carte de recitit oricând, vie, îndrăzneață, melancolică, seducătoare.
„Ecograffiti” – Ruxandra Novac
Apărută la Vinea în 2003 cu titlul „ecograffiti. poeme pedagogice. steaguri pe turnuri”. Eu am ediția din 2006, unde titlul e scurtat drastic. O carte frisonantă de la un capăt la celălalt. Păcat (sau nu) că Ruxandra n-a mai dat nimic de atunci.
„Corpuri românești” – Răzvan Țupa
O carte complicată și bulversantă totodată. Am citit-o și răscitit-o. De fiecare dată mi-a spus ceva nou. A apărut la Cartea Românească tot în 2005.
„Scrisori din Arcadia” – Octavian Soviany
Deși a apărut în 2005, cartea lui Soviany este, într-un fel, port-stindardul anilor 2000. Sigur că mai sunt și altele care pot juca acest rol, însă „Scrisorile…” au venit de la un poet din altă generație, lucru care a declanșat surpriza. Soviany este, de altfel, inclasificabil.
„Ghinga” – Dan Coman
Tot la Vinea, tot în 2005. Nici nu știu ce să spun despre „Ghinga”. E o carte care nu se devalorizează odată cu trecerea timpului. E mereu proaspătă, surprinzătoare, decisivă pentru generația 2000.
„Santinela de lut” – Cosmin Perța
Cine n-a auzit de versul „Iată cum moartea vine pâș-pâș” a ratat o parte importantă a poeziei douămiiste. Dar cartea asta, apărută la Vinea în 2006, nu e numai atât. Pe substanța ei stau grefate mereu, cum spune Radu Vancu, „durerea, disperarea, nebunia”.
„Jucăria mortului” – Constantin Acosmei
Un alt volum unic și la propriu, și la figurat. Deși apărută în 1995 (Editura Pan, Iași), cartea lui Acosmei este o „jucărie” indispensabilă generației 2000. A fost reeditată de mai multe ori, inclusiv de Editura Vinea în 2006.
„Europa. Zece cântece funerare” – Elena Vlădăreanu
„Vreși să vedeți cum e să te îneci, fără a vă da jos din fotolii?” întreabă retoric Mihai Iovănel pe coperta a IV-a a acestui puternic volum apărut în 2005 la Cartea Românească. Eu am citit-o în vârful patului, dar senzația a fost aceeași.
„Catafazii” – Teodor Dună
O lume bizară și în egală măsură bulversantă. Realitate întoarsă pe dos, aventură mortală într-o dimensiune paralelă, ca în filmele noir. A apărut la Vinea, în 2005 (ce an extraordinar pentru poezie!).
„Amazon” – Ștefan Manasia
Prima ediție a apărut la Editura Tritonic în 2003, cu titlul „Amazon și alte poeme”. A fost reeditată, firește, de Vinea în 2005. Ca să vă dați seama cam despre ce e vorba, e suficient să reproduc unul dintre citatele de la începutul cărții: „Și la douăzeci și cinci de ani inima e un carton ciuruit de plumburile țintașilor în bâlciuri” (Voronca).
„Odada” – Mihail Vakulovski
A apărut în 2004 la Vinea. Mixați în gând Morricone, Jean-Michel Jarre și Vîsoțki și vedeți ce iese.
„Arta scalpării” – T.S. Khasis
E cartea care mi-a tras două palme și m-a trezit din sentimentalismul ieftin în care încă mă mai bălăceam. A apărut la Vinea în 2005.
„Manifest anarhist și alte fracturi” – Marius Ianuș
Indiferent de ulterioarele derapaje ale autorului, volumul lui Marius nu putea lipsi de pe această listă. Cartea a deschis, într-un fel, perioada 2000, acesta fiind anul ei de apariție (la Vinea).
„Biographia litteraria” – Radu Vancu
E singura carte care-mi lipsește din bibliotecă. Am recuperat-o, parțial, din antologia „Cantosuri domestice”, apărută la Editura Cartier în 2016. Ediția de la Vinea, din 2006, e din păcate intruvabilă. Mi-aș dori să o recuperez.
„Seymour: sonată pentru cornet de hârtie” – V. Leac
Last, but not least. V. Leac mi s-a părut mereu genul greu abordabil. Poezia lui, însă, livrează o cu totul altă imagine. Prima ediție a cărții a apărut la Editura Hartmann din Arad, în 2005. A fost preluată și de Vinea un an mai târziu.
Foto credit Dan Sociu: Mircea Struțeanu, de aici: https://bookhub.ro/combinatia-de-dan-sociu/
