La punctul 9 al „Breviarului începătorului” din volumul „Eseu asupra poeziei moderne” (Editura Cartier, 2017), Alexandru Mușina face un îndemn în care am crezut dintotdeauna cu tărie, chiar dacă nu l-am respectat mereu: „Faceți (scrieți) ce vă place!”

Dacă aș vrea să exagerez un pic (și o fac, fiindcă nu mă împiedică nimeni) aș putea spune că www.omidesemne.ro își datorează existența și acestui îndemn. Am simțit nevoia, după mulți ani în care, din diverse motive, mi-am pus frână singur, să fac ce-mi place. E un sentiment plăcut să faci (sau să scrii) ce-ți place.

De altfel, atunci când am pornit această platformă m-am gândit că, într-un viitor oarecare, o să găzduiesc aici și opinii ale altor scriitori. Îndemnul meu, naeionescian la origine, „Scrie ce vrei!” are și ceva din cel al lui Alexandru Mușina din celebrul lui breviar.

Postez textele de mai jos (care fac parte din antologia „Lucrurile pe care le-am văzut (1979-1986)”, Tracus Arte, 2013) și ca un omagiu adus acestui valoros scriitor plecat prea repede dintre noi.

Budila-Express

1.Introducere

Cei care m-au iubit au murit înainte de vreme,
Cei care m-au înțeles
Au fost loviți pe la spate și înmormîntați în grabă, cei
Care mi-au tras la xerox programul genetic au înnebunit
Și-și plimbă în soarele amiezii
Privirea tumefiată, creierul mirosind a cloroform.

După o iarnă lungă a venit vara caldă,
Fructele noastre nu au avut timp să se trezească,
Fructele celorlalți se vînd la suprapreț. Dimineața
Ne primește totuși cu brațele deschise, totuși lumina
Mai bate în epiderma fanată, totuși vîntul
Ne mai aerisește orbitele duhnind de amintiri.

Am pierdut totul. Portarii hotelurilor
Ne-au uitat, femeile fragede și aristocrate
Ne-au uitat, hamalii din gări ne-au uitat și liftierii,
Vînzătoarele de flori și negustorii de nestemate,
Ne-au uitat străzile, ne-au uitat casele albe
Pe care urca iedera ruginie a vechii „la bella estate”.

Am pierdut totul.
În paradis, în clipa cea repede, în metalul închipuirii
Nimic din noi n-a rămas. Un avort
Rapid, aseptic, elegant.
Totuși dimineața mai întinde
Brațele ei transparente, de caracatiță, spre trupul
Învinețit de somn și de vise, totuși aerul
Mai face troc cu celulele spongioase, totuși moaca roșcată
A servietei mai rînjește, tîmpă, fericită.

2. Senzație

Din cînd în cînd trompeta îngerului
Scoate sunete de fanfară. Din cînd în cînd ne așezăm la masă
Ciocnim ouă roșii sau pahare de vin, conversăm.
Din cînd în cînd
Dansăm în semiîntuneric cu femei
Proaspăt spălate și mereu stînjenite, din cînd în cînd
Ieșim în spatele casei, la munte, din cînd în cînd
Stingem lumina și transpirăm.

Sau se sparge conducta, vecina țipă
După poștașul întîrziat cu pensia, bețivii urinează
Pe zidul caselor de vizavi, o salvare
Trece ușor pe deasupra inimii și duce departe
Cîte un corp solid familiar.

Din cînd în cînd se aude trompeta,
Mașini greoaie ca niște hipopotami stropesc
Pavajul încins, vînzătoarele din cofetării
Fac strip-tease și, goale, se bat cu frișcă, din cînd în cînd
Cîte-un director se umflă ca un balon, se înalță
Apoi se sparge, dispărînd în Univers, din cînd în cînd
Cîte-un afiș
Multicolor ne promite Noul Ierusalim
În schimbul a treizeci de bani sau al tăcerii.

Sau traversăm zidul putrezit al Grădinii și culegem
Globuri de aur cu care îmblânzim viitorul, sau deschidem
Nasturii aerului și posedăm furioși
Trupul cald încă al iluziei.

Din cînd în cînd ne amintim de Gondwana
De pelasgii mîncători de scoici, de Cung-Fu,
Ne amintim de sarea-n bucate, de Rosamunda,
De vasele din Micene, de sandaua
Filozofului, din cînd în cînd pomenim
Nume fără sens, însă dulci
Inimii noastre: Herbert Read, Marcuse,
McLuhan, John Berryman, Platon, Eminescu, din cînd în cînd
Vindem pielea ursului din pădure și ne
Cumpărăm jucării.

3. Context

Și apoi mă întîlnesc cu păianjenul blond,
Cu arlechinul domesticit, cu domnișoara de silicon,
Cu ursulețul Yoghi, cu marele gagicar.
Toți mă întreabă despre poezii, toți mă întreabă
Cum e noua mea viață.

Nu sînt triști, dar nici veseli. Trăiesc
Într-un aer de celofan, așteaptă clipa
În mare liniște, gata împachetați.

Ei mă întreabă despre poezie, acea trebuință
Țîfnoasă și plină de rușine a adolescenței,
Despre poezie, precupeață grasă și care
Ne-a luat pe nimic inimile de puștani și le-a pus pe ață,
Despre poezie, cuvînt plicticos,
Pe care dicționarele-l mai pomenesc
Din conformism și vocație inerțială.

Despre noua mea viață în ținuturile boreale,
Dincolo de sciții cei îmbrăcați în blănuri,
Și, bineînțeles, despre Budila-Express.

Foto credit Alexandru Mușina: https://adevarul.ro/locale/brasov/doliu-lumea-literara-s-a-stins-alexandru-musina-unul-cei-maiapreciati-scriitori-romani-1_51c1d1b0c7b855ff56a9ad31/index.html

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment