Alexandru Ovidiu Vintilă (n. 26 septembrie 1977, Suceava) este poet şi eseist. Doctor în istorie. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iaşi şi preşedinte al Societăţii Scriitorilor Bucovineni. Redactor-şef al revistei „Bucovina literară” şi membru în colegiile redacţionale ale publicaţiilor „Glasul Bucovinei” (Cernăuţi) şi „Scriptum” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” din Suceava.
Până în prezent a publicat următoarele cărţi: caricatura de cretă, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 2003 (apărută în 2004, Premiul Editurii Cartea Românească la Festivalul–Concurs de poezie „Porni Luceafărul…”, Botoşani, 2002; Premiul pentru debut al Societăţii Scriitorilor Bucovineni, 2004; nominalizat la Premiul pentru debut în poezie al filialei ieşene a Uniunii Scriitorilor din România, 2004);
miezonoptice. tradiţia rupturii, Iaşi, Editura Timpul, 2008 (Premiul Fundaţiei Culturale a Bucovinei, secţiunea poezie, 2009; un grupaj de poeme din acest volum a obţinut Premiul I în cadrul Concursului „Natale Oggi”, organizat de „Poesia Attiva”, Torino, decembrie 2008); cartea lui koch, Timişoara, Editura Brumar, 2009 (Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni, secţiunea poezie, 2010).
La Editura Timpul din Iaşi, în 2011, a publicat viaţa preschimbată, un grupaj de versuri din această carte a obţinut Premiul pentru poezie Octavian Goga, Ciucea – Cluj-Napoca, 2010, precum şi Premiul Editurii Dagan, Paris, 2011. De asemenea, autorului i-a mai apărut la Editura Tracus Arte din Bucureşti, în 2011, un volum de eseistică intitulat Demersul dialogic. Semne ale unei experienţe a înţelegerii (Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni, secţiunea publicistică, 2012).
Pe lângă acestea, a mai publicat tomul Traian Brăileanu. Întruchipările raţiunii. Fapte, idei, teritorii ale realităţii din interbelicul bucovinean, Bucureşti, Editura Paideia, 2012 (Premiul Restitutio al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iaşi şi Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni, ambele în anul 2013), precum şi monografia (teză de doctorat la origine) Traian Brăileanu. Dialectica unei istorii personale, Bucureşti, Editura Tracus Arte, 2013 (Premiul pentru studii interdisciplinare al Societății Scriitorilor Bucovineni și Premiul pentru studiu de istorie al Fundației Culturale a Bucovinei, ambele în 2014).
La editura bucureşteană Karth, un imprint Herg Benet, a publicat, în 2014, volumul de poezie intitulat obiecte psihice. În anul 2017 i s-a acordat Premiul pentru critică literară al revistei „Convorbiri literare”. Tot în 2017 i-a apărut la Editura Eikon o carte de eseistică intitulată Poetici ale sinelui. Faptul-de-a-fi-în-modul-cel-mai-propriu (Premiul pentru eseu, istorie și critică literară al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași, 2018). La finele anului 2019, la Editura Charmides, îi apare un nou volum de poezie, Transparența unui popor de foci.
Ieșirea din carapace:
și totul curge
atroce de la bun început
de la facerea lumii încoace
Beirut.
Mare nostrum
Greața unui animal
dimineața și seara
când dihonia crește și descrește
într-un oraș îndepărtat
o citadelă arsă de soare puținul curaj
pe care-l mai ai
după un război
nimicitor
și altele care au mai fost și probabil vor mai urma
la limită mereu la limită viața
o pasăre lungă ca o sfoară
istoria trăită și cea netrăită
până la sfârșitul lumii mai e
și e simplu de tot să tot cobori
și apoi să urci
deasupra norilor
o tăcere confuză
în orașul beirut sufletele morților
suferința zace întroienită în pulberea prafului
mare nostrum
mediterana bate la porțile bătrânei cetăți
ziduri de lumină șerpuiesc mărunt
ard focuri de culoarea sângelui
în largul orașului
adierea aromată a mirodeniilor
posibilitatea unui limbaj al literelor albe
între pagini întregi de negru
afară și înăuntru
cedrii libanului
***
Pe cer
trupul moale al unui singur nor
pe urmă o dâră însângerată de lumină
şi zorii unei zile obişnuite
dar e atâta cruzime
e o mireasmă subţire şi oarbă
ca o linie melodică tot mai abruptă
dar dacă ar fi să vorbim despre toate
lucrurile utile despre golul deplin care
ne închide într-un cerc despre ploaia măruntă
a unor vorbe dinadins
când oscilaţia pendulului îţi adânceşte privirea
într-o rutină pur şi simplu
de la halucinantul dans al focului şi până la
apele alunecoase ale sângelui
iată cum trec anotimpurile
propoziţiile dense şi inegale
Autor: Alexandru Ovidiu Vintilă, poeme din volumul „Transparența unui popor de foci”, Editura Charmides, 2019.
