Ana Maria Văcălie își numește „cicatrici” textele de mai jos, „notițe adunate” pe care mi le-a trimis „mai mult pentru a afla o părere”. De vreme ce apar pe www.omiedesemne.ro părerea este evident pozitivă și, mai mult decât atât, cred că ar fi bine să perseverezi și să scoți la lumină cât mai multe astfel de „cicatrici”. Sigur, există și ceva opțiuni care pot fi efasate & corectate, cum ar fi acele vetuste „trupul vremii”, „ale umbrei țurțuri” ori „zidul disperării”, sau giumbușlucurile de genul „ș7pte sau o8t”, însă restul compensează cu asupra pe măsură.

Ana Maria are 20 de ani și este studentă în cadrul facultății de Litere, Universitatea București.

Insomniacul

Recunosc,
Sunt un copilandru pe tărâmuri ciudate.
Eu sunt primul strigăt anonim,
o fărâmă de stabilitate impasibilă
care dispare într-un decor anume
Tentat de ceața acelui peisaj, scenariul prinde alte forme
iar în linii mari, asemănător.
Copilandrul de ș7pte sau o8t ani a dispărut, de-acum, fața acestuia începea să țipe, mă trezeam ținând și eu.
Legătura dintre eu și copilandru?
Un mesaj de dincolo de moarte, un acrostih mascat,
prelungind dintr-un motiv sau altul începutul, emoționat să-l opresc în ale umbrei țurțuri

No2

Desfigurare psihică
Te văd întins lângă umbra ei, efect compact.
Un alter ego a ceea ce cândva eram eu.
Am fost?
Moarte sigură îmi provoc privind scena, pasiv
Îți cuprinde trupul cu eleganța unui șarpe
Te umple cu venin, îmi umplu cu vin paharul eu
Să-mi mut gândul spre orice altceva
Egal
Zero în favoarea mea
Caut frânturi din destin în zidul disperării
Prefer să mor încet, dar să nu pierd niciun detaliu.
Componenta statică a lipsei umbrei mele
Componenta dinamică a buzelor ei lipite de ale tale.

Astenic

închisă. Nu pot sa evadez din propria minte.
Merg ușor, zâmbesc, stau dreaptă.
Idealul feminin în rochie albă și pantofi stilleto.
Mă mint și te mint, mă crezi.
Geanta pe umărul drept,
Cafeaua în mâna stângă.
Privirea mereu înainte, niciodată primul piciorul stâng.
Cuprinsă de idei și de vânt prin buclele dezordonate,
Atacată de raze mult prea puternice pentru luna decembrie.
Astenia mea este în antiteză cu trupul vremii.
Sunt închisă.
Iar înșiruirea de cuvinte fără sens
eliberează
-mă de ele.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.