Cătălina Bălan (n. 1995, Chișinău) este absolventă a secției franceze a Facultății de Științe Politice, Universitatea din București (2017) și a unui Master de Diplomație în Economia Internațională, Academia de Studii Economice, București (2019). Între 2011 și 2014, PR junior al editurii Casa de Pariuri Literare.
Debutează cu poezie la 13 ani, în Stare de Urgență, proiect publicistic nonconformist al unor oameni de artă de pe ambele maluri ale Prutului. Publică poezie, proză, critică și analiză politică în mai multe reviste (Observator Cultural, Contrafort, Revista la Plic etc.). Prezentă în antologii de poezie și proză din România, Republica Moldova, Franța, Belgia, Elveția.
A participat la diverse festivaluri literare și tabere de creație, a citit la cele mai importante cenacluri din țară și a luat câteva premii pentru poezie. Volumul (Editura Paralela 45, 2019) reprezintă debutul ei editorial.
„Cutii-le sînt micropoeme cotidianiste, secvențe inelate de miriapod narativ pe care Cătălina Bălan şi-a tatuat – de la o vîrstă la alta – biografia. Cu fantasmele, clovneriile, candoarea, dar şi cu anxietatea, luciditatea, amăreala ei. Între «dacă m-aş fi născut într-o familie de afaceriști chinezi/ mi-aş fi tatuat pe omoplat o libelulă» şi «mă duc la culcare ca o gospodină din cartea elenei vlădăreanu/ mirosind a mâncare/ decât prințesă în arabia saudită/ mai bine în sectorul 3/ la faur/ la capătul lumii» se polizează (şi) liric o conştiinţă.” Ştefan Manasia
„Cutii ale timpului, cutii cu senzații, cu amintiri, cu mirosuri și gusturi, cu dezamăgire, pasiune, dragoste sau furie. Cu așteptare și speranță, cu lacrimi în ochi, cu încredere. Cu condimente, cu jucării, cu frică, cu bucurie. Cu melancolie, cu regret, cu tensiune, cu promisiuni. Cu lumini și umbre, culori, cu liniște. Cu nerăbdare, cu aiureală, cu joc, cu mult joc. Cu luciditate. Cu răceală. Cu ea. Cutii. O carte. O poveste.” Cosmin Perța
36
de fiecare dată când vă spun ce am pe suflet
voi râdeți
îmi amintesc pe masa de operație
mi-era teamă să nu-mi taie piciorul greșit
ca să repari trebuie mai întâi să tai pielea cu un bisturiu
un asistent va închide apoi rana cu 11 capse
clic clic clic de 11 ori
nimeni nu va tresări în sala de operații
m-am trezit din cauza tremuratului
o asistentă m-a învelit cu mai multe cearșafuri
când voi învăța din nou să merg încălțată
voi lua la rând toate cluburile de noapte din oraș
unde jucăriile stricate se adună
și vorbesc despre șuruburi
***
ce amintiri reușești să sublimezi peste zi
cu asta rămâi
nu-ți place să faci fotografii, preferi să ții minte
tocmai citeam ceva despre moarte
și m-am gândit la tine
la trăsăturile tale alungite
ai reușit să mă îmblânzești oarecum
e o responsabilitate în plus
să-ți apropii pe cineva atât de mult
încât să nu tresară dacă strănuți
frica poate fi un principiu de integrare
oamenii nu vorbesc despre asta
nici măcar în grupuri mici sau foarte mici
care e spatele și care e fața
de cine să te ferești
și în fața cui să apari fără teamă
cât de bine trebuie să cunoști un om
pentru ca teama ta să nu tremure
în fața lui
***
o zi foarte frumoasă a fost
când mama ta
și-a scos cutiuța de parfumuri și m-a rugat să-mi aleg unul
oricare
m-a lăsat să le miros
și să-l iau pe cel care-mi place mai mult
eu n-aș face asta pentru nimeni
e o seamă de amintiri la care nu mai apelez de acum
nu m-am mai gândit la amintirile noastre deloc
nu m-am mai gândit nici la tine
imagini care mă acoperă așa cum valurile acelea de la Biarritz
treceau peste balustradă și mă înghițeau
