Astăzi este o zi specială în viața lui Claudiu, așa că am ales trei texte din volumul „Cobalt”, apărut la Casa de Editură „Max Blecher” în 2013.
POEM DE DRAGOSTE
pornind de la un vers de Ilhan Berk
Aceste poeme neterminate sunt gleznele tale
și gestul discret de retragere al cotului
când te așezi lângă mine între perne și caști
e încă un vers pe care nu mi-l poate lua nimeni
nu am niciun chef să mă adun
22 de țigări și nici un gând dus până la capăt
o albină se lovește de geam
apoi din nou
mierea se prelinge pe marginea ceștii
de-acolo pe cearșaful mototolit
mâinile și picioarele noastre
incredibile
inventând lumea
buzele părul atingerea sexelor degetele încolăcite
iedera pe terase
e târziu
în toată-ncăperea nu a rămas decât forma lăsată
de corpul tău în cutele cearșafului –
o parte din respirația ta –
mirosul gâtului –
forma sânilor –
a pubisului
iar eu te privesc de deasupra patului
cum zâmbești ca un copil mare și crud
fără memorie
fără nici un deget
2. (VREAU SĂ TE CRED CÂND SPUI)
Vreau să te cred când spui
că va veni cineva
cu un zâmbet perfect
și cu gesturi definitive
o insectă cu suflet de doică
să mă-mpingă spre ziua de mâine
cum duci un cal dărâmat de tristețe
seara către abator
O PORTOCALĂ ASCUNSĂ SUB UN PROSOP ALB CA LAPTELE
După-amiezele din copilărie în care eram dus la frizer,
cu soarele rotund și alb
poleind străduțele-ntortocheate,
reflectându-se în oglinzile
mașinilor urcate pe trotuare într-o rână,
soarele ce făcea suportabile până și fațadele
blocurilor de la marginea acelui cartier muncitoresc o
portocală ascunsă sub un prosop alb ca laptele este
emoția aceasta pe care o resimt de fiecare dată
când intuiesc pe piele mirosul de loțiune ieftină
ciudata familiaritate a saloanelor
scăldate în lumină sintetică.
Foto credit Claudiu Komartin: Alberto Groșescu, de aici: https://www.facebook.com/AsociatiaARCEN/photos/pob.100001962007649/1900186666664773/?type=3&theater
