Dan Negară (n. 1989, în Republica Moldova) este absolvent de informatică aplicată la Chișinău și în prezent are un job unde scrie cod. Frecventează Cenaclul Republica din Chișinău și a publicat versuri în câteva reviste de limbă română și engleză. Volumul „triphopuri” (Editura Paralela 45, 2019) este debutul său editorial.

„Succesiuni molcome de imagini, dublate de modul în care le percepe personajul poematic, par să definească poezia lui Dan Negară, însă ceea ce surprinde la o lectură atentă e redescoperirea emoției, într-un timp în care congenerii săi par să fi renunțat deliberat la această forță magică a versului, care transformă lumea lui nouă într-un pământ viu, cald, modelator. Cu siguranță Dan Negară își ocupă pe merit locul în prima linie a poeziei tinere basarabene.” Moni Stănilă

trip de iarnă

suntem într-un sistem solar unde toate lucrurile
sunt viață și vocea mamei se așază ușor pe ramuri
ca un botgros cu gușa plină

pădurarul în căruță își oprește fluieratul
și ne privește lung
miros de lemn proaspăt tăiat
pe tot traseul Leușeni – Chișinău
până apar stelele
frica de a înnopta în pădure
crește un firicel lângă plămânul stâng

Nicu de la Ialoveni oprește
ne explică cheia tempourilor house și trap
140 de beaturi pe minut
împarți pe jumate și faci breakdown

nomazi de asfalt

au desenat flori
pe tălpile de cizmă
când vor întoarce ultimul obraz
să plece cu flori pe față
imperiul gonflabil strivește guri gonflabile

mirosul tău pulsează ca un os fracturat
al acestui locușor ascuns între dealuri

și ce este acest început
gesturi agresive de zori polari în ochi
foșnetul apei prin pădurile de rășinoase
cu rucsacul ca o inimă în spate
dacă nu sfârșitul la care am vrea să ajungem
să urlăm că suntem liberi la masa din grădină
încercând să dăm din obișnuință după ureche părul lung
acum rași pe cap și mirosind a cimbrișor sălbatic

cu bunicii sub caisul în floare
spărgând sâmburi
cu mama tata și sora urmărind cum
via ne întinde vițele
privind ca-n prima zi
cum dispar lucruri în foc

aștept sfârșitul zilei de muncă

să vin acasă să spăl vesela
sunt un fel de yoghin care se pierde
printre grămezile nespălate –
îmi deconectează ghirlanda din cap
cât să arunc bradul peste geam
în noaptea cu mânuțele ei de copil
mototolind corpuri nemișcate

sub plapuma ca fierbințeala unui animăluț dispărut
nu mi-e frică de întuneric

căutăm erorile în linii hexazecimale
transcrise din reviste cu listinguri de jocuri
acum ne așezăm pe nisipul unei mări lipsă
privim în grabă strălucirea pescărușilor
și continuăm să trăim mai departe
vreau să dăm foc caietelor vechi
vreau să-ți arăt platanii
despre care vorbeau școlarii în stație

(PLATAN platani s.m. Gen de arbori exotici cu scoarță exfoliată cu
frunze palmat-lobate și cu trunchiul verde)

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.