Gela Enea este invitata mea de astăzi la rubrica asta căreia nu i-am găsit încă altă variantă de nume decât consacratul și ultrauzitatul „Poșta redacției”. Până să-mi vină inspirația, o lăsăm așa.

Am primit cinci texte de la Gela, am ales doar trei. De ce? Trebuie să mărturisesc că am ezitat oarecum și în privința acestora. Probabil că tehnica destul de bună și unele reziduuri de autenticitate m-au convins, deși modernismul latent și boala asta numită oximoronic „metaforită”, de care nu mai scapă odată poezia noastră, și-a transmis germenii și în textele de mai jos.

Cred, și o spun cu toată sinceritatea, că exprimări bombastice, greoaie, precum „deretic prin cufărul cu istorii recente”, „vitralii de nesomn”, „mamă ce se mai iubeau morții/ își legau mormânt de mormânt cu verigi de iarbă și flori”, „salturile memoriei”, „cad în mine cu zgomot”, „s-a iubit cu serghie/ în cel mai trist poem de dragoste” sau „pictează-mă-n vitralii de nesomn” (mai sunt și altele) aduc multe deservicii poeziei autentice.

Totuși, scuturate de acarienii ăștia metaforizanți (ca să fiu și eu un pic prețios și ca să vedeți cât de mult dăunează exprimării limpezi astfel de contructuri textuale), cred că poemele Gelei Enea ar arăta destul de aerisit și, cel mai important, ar putea stabili o conexiune mult mai atașantă cu receptorul. Asta m-a și convins să le public aici.

Vă reamintesc că aștept să-mi trimiteți pe adresa [email protected] 3-5 texte (poezii), însoțite de o scurtă bibliografie (ca să știm cine sunteți, dacă nu cumva ați devenit celebri între timp) și o poză pe lat, cum ar fi de exemplu 800×600 (nu trebuie să aibă fix dimensiunile astea, v-am dat coordonatele doar orientativ).

Săptămâna viitoare (fiindcă am stabilit ca ziua de luni să fie dedicată acestei rubrici) îl vom avea ca invitat pe Ion Calotă.

***

de obicei fumăm în bucătărie fără să spunem nimic
fiecare fum e o torpilă/ fiecare pauză
altă torpilă
mi-aș dori să fac ceva util: cum ar fi să repar chiuveta să schimb un bec/ să
deretic prin cufărul cu istorii recente
stau fixată în aceeași idee: că ai putea să mă atingi/ ori
să chemi ambulanța sub pretextul că ești grav
îndrăgostit
ca acum un an
ca acum zece ani
ca acum o sută de ani/ când
nu se inventase planningul
se iubeau atomii între ei/ mamă ce se mai iubeau atomii
morții care n-apucaseră să se iubească de vii/ mamă ce se mai iubeau morții
își legau mormânt de mormânt cu verigi de iarbă și flori
era o dragoste absolută
astăzi
fumul trece pe lângă noi în geometrii previzibile
salturile memoriei nu depășesc sfoara lui cenușie
se îngustează culoarul de aer
și eu cad în mine cu zgomot

poemul lui serghie și al mariei

(se dedică Mihaelei Constantinescu)  

Serghie zăcea la pat  de multă vreme
îi desenasem pe tavan o femeie goală
de câte ori se uita-n sus
lui serghie îi înflorea pielea pe trup
a pojar/ credeau neamurile
eu știam că în bube e sângele
serghie privea tavanul și-i fulgerau ochii
nu se golise cu totul de viață

a păcălit atâtea dimineți
ce se-ncăpățânau să-i amintească
de o pasăre umplută cu vată
în care a tras cu gloanțe oarbe/ pe când era el tânăr
atunci credea că norocul e alb și ușor
că plutește în aerul plin de fulgi
dar nici vorbă de iarnă

cel mai bine lui serghie i-a ieșit somnul
despre somn
ar trebui s-o întrebați pe maria
s-a iubit cu serghie
în cel mai trist poem de dragoste
ea știe

înainte să plece definitiv
serghie a ars pașaportul
numele lui avea un damf de măduvă slavă
chiar și dincolo
nu i-ar fi plăcut nimănui
să nu se țină drept pe picioare

maria știe
ea însăși a ales crematoriul
dar nu cred că spune

caroline

m-am dus la femei
sunt vinovat
strepezit și zurliu
acoperă crima cu părul tău lung
pictează-mă-n vitralii de nesomn
dacă vezi că mi se rupe sufletul
pune-mă-n ghips
sunt bolnav caroline
fă-mi frecție după iernile astea atât de lungi
ia-mă de mână
trece-mă viața
nimeni ca tine nu taie pâinea în felii egal de subțiri
nimeni nu plânge așa cum plângi tu
când speli pe jos și nu e nicio urmă
am decupat un hublou în memoria mea bișnițară
am plătit să te văd

Gela Enea

Profesor și scriitor; nu știu în ce proporție!
De un timp, în USR, Filiala Craiova.
Mi-ar plăcea să găsesc strada principală, unde poezia circulă pe mai multe benzi.
Arterele pietonale sunt cam aglomerate, dar asta e, înaintăm fiecare după cum se poate.
Câte cărți am scris?… mai multe, din care acum aș face una singură, dar  esență, așa cred!

Foto credit Gela Enea, via Nicușor Istrate: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1809335112476305&set=pob.100001017753597&type=3&theater

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment