Hose Pablo (n. 1986, Chișinău) a publicat volumele de poezie „Căpșune în inima mea” (samizdat, 2007) și „Google translate: Ștefan-Vodă” (Tracus Arte, 2012). Este co-fondator al grupării literare Human Zone și al revistei Lolita.
În toamna anului trecut a publicat la Editura Paralela 45 volumul „Hype” – lansarea a avut loc la Târgul de Carte Gaudeamus.

„Hose Pablo e un histrion, un specialist al gesturilor poetice cu dublu, triplu sau quadruplu înțeles. Cum am fost și eu cândva. Chiar numele pe care și l-a ales, «hose pablo», spune cel puțin trei lucruri diferite: 1. Că am fost imbecilizați de televiziuni, probabil că intenționat, iar viețile și mințile noastre s-au transformat în niște telenovele. 2. Că avem o cultură de sorginte latină și trebuie să ne păstrăm și afirmăm această identitate. Și nu e ușor să te cheme așa într-un Chișinău pe jumătate sovietizat. 3. Că autorul face parte din generația celor fără repere, fără litere mari, deznaționalizați, cu o identitate fărâmițată, fără – din păcate – valori… Totul la un loc. Și totul sub semnul intenționalității. Această putere de a genera sens în toate direcțiile poate fi numită, deja, într-un sens primitiv, dar și profund, al termenului: «poezie».” Marius Ianuș

hype

când mi-a venit în minte acest titlu
care nicidecum nu-i provizoriu
dovadă că îl vezi și tu
din momentul în care numai m-a străpuns gândul
ce-ar fi să-l denumesc așa hype
am prins magnet la picioare
și eram în troleu
și am simțit o putere
de când m-am gândit la hype
nu m-am mai ținut de nicio bară în troleul
care a început brusc drifturi să facă
să se rostogolească în aer și eu tot în picioare să fiu
și de nicio bară nu m-am ținut
de când mi-a intrat acest titlu în inimă
în acel moment am știut să demonstrez
că picior de om încă pe lună n-a pășit
de când s-a vărsat prima picătură de hype în sângele meu
nu am mai pus pariuri și nu am mai băut bere
de când m-am gândit la hype
am turnat în mine putere
am văzut biserica ninsă ca o regină
am dezamorsat o bombă tăind din fire cu dinții
de când a prins rădăcini hype-ul în carnea mea
am știut în sfârșit să deosebesc viul de mort
hype-ul de anti hype

Mentos

Christos se apropie de mine
ca o bubuitură asurzitoare
ca zgomotul motoarelor a 3 combine
cu gălăgia țipetelor de bărbați

Rugăciunea e o capsulă
o pungă moale cu gem mentos
care se sparge pâc în gură
îndulcind limba, cerul cu mireasma
fructelor de pădure

Rănile prinse se decojesc
și văd cum curge sângele prin
firele blonde de păr
tămăduirea unde e
căci se apropie Christos

– treișopt –

când mergi seara cu treișoptu’ dintr-un capăt în altu’
când toți își întreabă nevestele la telefon, după serviciu:
să cumpăr pâine? ce mai trebuie?
– desenez nemernici pe geamul transpirat
– dragostea e simplă – fără artificii – calmă și grațioasă
iar nemernicii mei dansează pe geamul nocturn

alo, să cumpăr pâine? mă fac că-ți spun din treișopt
pe ce bani să cumperi, ți-au dat nemernicii banii?
îmi răspunzi desigur imaginar, telefonul nici baterie nu avea
bine, o să iau și crenvurști și o tequila o să-ți iau, răcnesc în receptor
asigurându-mă că aude tipul de alături, din treișopt
care în acel moment privea cu dispreț
genunchii mei găuriți și zoioși
iar tu ai zis: n-o fă pe prostul că știu că n-ai niciun leu – las că am eu!

Foto main: Diana Iepure – with Alexandra Turcu & Hose Pablo

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.