Iuliana Ursachi revine pe www.omiedesemne.ro cu trei poeme noi. În iulie, când i-am publicat pe site primul grupaj de texte, spuneam despre Iuliana că are o maturitate poetică incredibilă pentru vârsta ei. Îmi mențin afirmația și vă las să judecați singuri dacă aceasta se potrivește imaginii textelor de mai jos.

Înainte de asta însă, aș vrea să vă reamintesc cine este Iuliana din nota bibliografică trimisă de ea însăși în urmă cu câteva luni bune: „Mă numesc Iuliana Ursachi, am împlinit 18 ani pe 20 aprilie și m-am născut în Siret, județul Suceava, iar acolo locuiesc în continuare. Studiez la un liceu din localitate. Am câștigat câteva premii la concursuri literare și am fost publicată în două antologii, iar anul ăsta am participat la workshop-ul de poezie Super.”

munții

noile intenții presupun dispariția bibliilor și a mărturiilor de nuntă de pe masa asiaticilor.

dintotdeauna pisicile au fost primite cu dragoste acasă la fel ca femeile pe muntele athos.

totul are să zboare într-o căsnicie, precum banii de pe noptiera unei prestații nocturne a unei pisicuțe din cartier.

una peste alta, la prima întâlnire asiaticele își chiorăsc mereu ochii după semne distincte, codițe strâmbe de tuș, urme de sutien prea strâns, munțișori de mizerie pe aparatul dentar.

tot ce înseamnă dragoste are să dispară cu timpul sub forma unei tăvi de carne.

POZE

minutele de stat în băi publice mi s-au părut mereu niște tabieturi limitate
și nu e întotdeauna vina mea în orice disec aici cu fetițele mici.

o fată mare care stă cu o fată mai mică se ține activă după care înjură pentru că a stat toată ziua pe date mobile nu pe wi-fi.

aspiră să își facă buletin cum am și eu. zilele mele îmi sunt numărate de ghețarii topiți cum zice la tv.

cine m-a părăsit mă ține pe o bucată ruptă și sunt mai slabă decât carnea cu care mi-a umplut el frigiderul azi.

peste toate creez mecanisme și piste logice prin care buletinele se pot elibera a doua zi de la ghișeu.

mai dispar uneori
beau mă îmbrac și citesc ce mi se lasă pe telefon peste noapte.

știai că femeile poartă chestii roșii sub formă de protest și rozul înseamnă cancer?

nu sunt doar eu singură în corpul meu și peste aceste femei în devenire.

și cu ce s-ar putea minți chiar acum, când peste toate îl găsim numai privind din exterior chiloții roz cu pete roșii.

este greu să găsești o pistă mai perfectă decât propriul corp dar uneori doare și tot ce doare înseamnă chelie și apare în poze

sweet home alabama

sora mea mai mică vrea să-mi calce pe urme
să încerce toate cd-urile mele până când se coc în unitatea optică
până când putem prăji pe spatele lor sau depozita un ou de paște decojit în gaură

încă încercăm să învățăm împreună cum se reproduc oamenii

singurele carcase singuratice sunt cele alor
strămoșilor care au murit pentru confortul ei

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.