Îi datorez enorm lui Jorge Luis Borges. Am învățat foarte multe de la el, de la scrisul lui, de la literatura lui, de la poezia lui. Datorită lui Jorge Luis Borges am scris un roman, Oblivion, care, chiar dacă zace undeva aruncat, este romanul la care am muncit cu cel mai mare entuziasm.

Jorge Luis Borges mi-a adus aproape sufletul Argentinei, respirația tangoului, pasiunea pentru litere, poate nu rigoarea, dar cu siguranță nevoia de a te abandona într-un timp mult încetinit, la granița dintre vis și realitate.

Pentru că Jorge Luis Borges este visul. Iar când întocmim liste canonice, ar trebui să ne aruncăm privirea peste ce scria acest om în 1923, când își publica primul volum de poezie, „Fervoarea Buenos Aires-ului”, și să facem o comparație de bun simț.

CARTIER

Cartierul este reflexul plictisului nostru.
Pașii au început să-mi șchioapete
cînd trebuiau să pășească pe linia orizontului,
și am rămas între casele
dispuse între pătratele cvartalurilor
diferite și egale,
de parcă toate ar fi
monotone amintiri repetate
ale unui singur cvartal.
Smocurile de iarbă,
în așteptare disperată,
ieșeau printre pietrele caldarîmului
și am zărit în depărtare
cărțile de joc în culorile asfințitului
și am simțit întregul Buenos Aires.
Orașul acesta, pe care l-am crezut trecutul meu,
este pentru mine viitorul și prezentul;
anii pe care i-am trăit în Europa sînt iluzorii,
eu am fost întotdeauna (și voi fi) la Buenos Aires.

APROPIERI

Curțile interioare și vechea lor certitudine,
curțile înălțate
pe pămînt și în cer.
Ferestrele cu zăbrele
de la care strada
devine familiară ca o lampă.
Dormitoarele largi
în care mahonul arde cu flacără liniștită
și oglinda cu străluciri palide
pare un iaz în umbră.
Răspîntiile întunecoase
din care se desfac patru distanțe infinite
spre mahalale de tăcere.
Am numit locurile
în care se revarsă duioșia
și sînt singur cu mine însumi.

ÎNTOARCEREA

După ani de exil,
m-am întors în casa copilăriei
și încă mi-e străină ambianța ei.
Mîinile mele au atins copacii
cum ai atinge pe cineva care doarme
și am reluat vechi drumuri,
de parcă aș fi recuperat un vers uitat,
și am văzut, cînd s-a lăsat seara,
fragila lună nouă,
care s-a ghemuit în adăpostul întunecat
al palmierului cu frunze-nalte
precum pasărea în cuibul ei.
Ce noian de ceruri
va cuprinde curtea între zidurile ei,
cîte asfințituri eroice
vor pieri în capătul străzii
și cîte seceri de lună nouă
vor inunda grădina cu duioșia lor,
înainte de a mă recunoaște casa
și de a fi iarăși o obișnuință!

Poemele fac parte din antologia „Poezii”, apărută în 2005 la Editura Polirom (traducere și prefață de Andrei Ionescu).

Foto credit Jorge Luis Borges: https://writerswrite.co.za/top-10-jorge-luis-borges-quotes/    

Doneaza prin patreon Wide
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment