Maria Miruna Solomon mi-a trimis trei texte și mi-a spus că-și încearcă și ea „norocul și meșteșugul”. Nu știu cât contează norocul în poezie, ceea ce știu clar este că meșteșugul are importanța lui. Iar la Maria chestia asta chiar există.

Mi-a dat și un link la o adresă de facebook, ca să „faciliteze procesul”, însă procesul s-a împotmolit, fiindcă linkul ducea fix nicăieri. Am făcut iar pe detectivul (oameni buni, vă rog, pentru a-mi ușura munca, trimiteți-mi o poză măcar, pe care vi-o asumați, indiferent dacă în ea e doar un copac sau un peisaj postapocaliptic, spuneți că e a voastră și vă voi crede pe cuvânt, dacă nu vreți să vă apară chipul pe www.omiedesemne.ro) și am reușit, cred, să dau de tânăra poetă de doar „16 anișori”, din Bacău.

Și ce văd pe pagina de facebook? Studiază la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Bacău și, firește, mai citește poezie pe ici, pe colo, ca în poza pe care am „furat-o” de pe pagină (de aici: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=350874608733598&set=picfp.100014331858776&type=3&theater )

În orice caz, norocul este de partea ei azi, fiindcă poemele sunt bune și în consecință apar pe www.omiedesemne.ro

gonflabilele

aud apa strecurându-se prin pereți
cu o violență și o rapiditate sonoră
care ne doboară din interior:
se scurge năprasnic prin țevi
ajunge la noi în burtici
în spatele frigiderului unde e întuneric
în tocul ușii de la intrare
în spatele orbitelor insectelor
sub gresie, ca vibrația de la jacuzzi
sau de la un duș obraznic
dar ce e important e că moare casa asta.
noi o susținem plăpânzi
brațele noastre multe și mici și grase
formează o arcă strâmbă, vineție
care poartă în pântece zilele grele.

afară e atât de furtună
că străzile sunt în continuă lustruire
și dacă era cândva asfalt
s-a dezlipit și ăla de la umezeală
a plecat cu homeleșii și cu pisicile murdare,
ne-a lăsat sechestrați cu fricile noastre
de tunete sau alte nebunii.
e clar că mai devreme sau mai târziu
o să se desprindă și blocurile
ca piesele unei machete strâmbe
făcute în grabă de un preșcolar;
pe dinăuntru o să ne stâlcim și noi,
o să ne scofâlcim ca piersicile calde
în rugăciune sau căință
cu aripioarele gonflabile la purtător

în lumină

îmi asum o poziție reconfortantă
în această seară încercăm mimetica primirilor
și a giumbușlucurilor neîmplinite.
am dormit un sfert de oră în tihnă
cu vise deasupra mea ca jucării plușate atârnând
de becul ce-ți curăța fața
și când m-am trezit, erai acolo,
radiind profeție în cuibul imaculat.

așa mai venim de-acasă,
fără clepsidre și alte trucuri rău-voitoare
doar cu atât de mult spațiu la îndemână
în care să respirăm searbăd
sau să citim despre alte carcase.
în timp tu îți continui munca de sisif
și camera se dilată sau se contractă,
iar eu mă întorc pe toate părțile
păzită atent, dar sporadic.

cred că acum îmi permit măcar să mă întind
pisicos și fraged
pe un colț al cearșafului cald, unde lumina
nu bate decât neserios
și geamul mă așteaptă
cu brațele deschise, luându-ne sub aripă
pe amândoi.

nașterea II

am poposit mult aici, am recurs la abateri
ce au adus în spate căi anevoioase.
mi-am stabilit personalitatea:
hegemon increat
cu antene de insectă și cu spații
dorite a fi personale.

sunt zile în care îmi vine să plâng
pentru că beatitudinea lumii nu mi-e de-ajuns
și mă pun în fund
cu o naivitate colțuroasă.
sunt zile în care îmi vine să plâng pentru că
nu mai țin minte prea multe, mi-au fugit
copilăriile, m-au lăsat cu o privire
tâmpă, un ochi spart
prin care să văd doar ceea ce necesită reparat.

și dacă a doua naștere e mai ușoară
atunci doamne-ajută sunt salvată
întruchiparea genezei:
camera mea cu
parchet nou; peste el
un cărăbuș alienat frecându-se extatic

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.