Mihai Ursachi s-a născut pe 17 februarie 1941 în localitatea Strunga, județul Iași. După absolvirea Liceului „August Treboniu Laurian” din Botoșani, în 1957, a urmat Facultatea de Filologie a Universității din Iași, fără a susține licența.

În 1961 Mihai Ursachi a fost arestat pentru încercarea de a părăsi ilegal țara (a trecut înot Dunărea pe la Porțile de Fier) și a fost închis în Fortul 13 de la Jilava până în 1964.

A debutat în ianuarie 1968 cu un grupaj de poeme în revista „Cronica”, debutul editorial având loc în 1970, cu volumul Inel cu Enigmă, apărut la Editura Junimea din Iași. În următorul deceniu publică mai multe volume de poezie: Missa solemnis (1971), Poezii (1972), Poemul de purpură și alte poeme (1974), Diotima (1975), Marea Înfățișare (1977).

În septembrie 1981 reușește să plece cu o bursă de cercetare în Statele Unite, unde va lucra în mediul universitar. A susținut un doctorat despre poezia lui Paul Celan. A revenit în țară în ianuarie 1990 și a fost numit director al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași, funcție din care va fi demis doi ani mai târziu.

Pe 15 ianuarie 1991 i se decernează la Botoșani Premiul „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia. Se stinge din viață pe 10 martie 2004. Este înhumat la Cimitirul Eternitatea din Iași.

Poemele de mai jos și datele biobibliografice au fost preluate din antologia Marea Înfățișare, apărută în 2016 la Editura Cartier, selecția poemelor: Lucian Vasiliu.

Fenomene cerești

Deasupra acelui oraș fu o ploaie
de stele-ntr-o vară, când toți socotiră
că vor fi înecați în lumină. Dar lutul
înghiți în tăcere și asta; rămase
o constelație nouă pe cer, semănând
cu o floare imensă de crin, stele albe
ca diamantul sclipeau înghețat – și i-au spus
Constelația Crinului.

Parabola Urechii și a Numărătorului

Este o formă întortocheată din piatră. Un melc uriaș
sau o ureche imensă din piatră. Adâncă statornicie
e în vuietul mării de plumb. Eu număr.
Iată, picătura din nou se coboară
în melcul de piatră. Nu-i grabă
și nici osteneală. Urechea ascultă,
cum încă un strop se adaugă mării. Așa s-a născut toată
marea;
astfel se naște. O picătură
o dată
la șaisprezece mii de ani.
Aceasta e totul. Eu sunt acel care numără.

Divanul Cailor cu Inima, sau despre Scarlatină

Neconcepută făptură…
Caii hieratici dau buzna-n odaie,
incendiu, incendiu! Flacără pură
acum și de-a pururi, acum și de-a pururi… Așa e.

Tu mă întrebi ce e viața. Îți răspund
că e scarlatină. Sau cercetează
vreun tom oarecare – Ezra Pound
sau orice. Caii, caii, nechează.

Incendiu, incendiu! Oh, caii hieratici, ei mușcă
sălbatec, cu poftă și ură,
inima lumii – pardos în cușcă.
Neconcepută făptură…

Foto credit Mihai Ursachi: http://www.ziare.com/botosani/stiri-life-show/mihai-ursachi-revine-la-ipotesti-7421821  

Patreon - O mie de semne

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment