Mina Decu, născută pe 15 aprilie 1983, este laureata de anul acesta a Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM. Din scurta biografie aflată în volumul ei de debut, „Desprindere” (Editura Charmides, 2018), aflăm că este masterandă în Filosofie și Studii europene. Până acum a fost profesor de socio-umane și librar. Actualmente este traducător și, nota bene, poet debutant.
Alături de un sincer „La mulți ani!”, îi dorim toate cele bune Minei Decu și publicăm aici trei poeme din volumul ei de debut.
54.
nu e ca și cum căderea asta te-ar ajuta
să înțelegi mai bine că nu toți corbii sunt negri
că pescărușii se rotesc nu doar deasupra spitalului
și că o plajă dacă nu e făcută din beton
nu poate apărea în vis
coborând la un unghi de 15 grade
înspre ceva gri și sumbru care s-ar putea să fie marea
e despre altceva
și dacă nu știi
ar trebui să închizi fereastra
să stingi lumina
și să stai să asculți liniștea
până când ultimul fir de praf care va cădea
îți va produce leziuni
pe timpan
atunci s-ar putea să înțelegi
că doar ce nu se spune poate arde până la capăt
întipărind pe retină
o imagine ce nu va putea fi niciodată redată
57.
stai într-o bucătărie
și te gândești că n-ai să ajungi niciodată la poezie
la poezia aia
că totul e pe dos
iar dosul ăsta nu-i nicidecum poetic așa cum îl spui tu
să ai vocația poetului ratat
să-ți bagi picioarele în ele de rânduri
care n-or să fie niciodată versuri
să arzi până la scrum
și să nu poți să exprimi nici măcar o scânteie
asta înseamnă să te rostogolești și să-ți rupi gâtul
să nu mori
să nu te îneci
să nu curgă sânge
și să nu poți să spui nimănui că totuși și asta e grav
58.
nu-ți retragi mâna
din mijlocul cercurilor concentrice
nu respiri
nu miști
nu se vinde nimic aici
poți să treci mai departe
dar mâine nu spui nimănui cum ai ajuns acolo
cum ai săpat
cum ai avut găleți la tine
și cum ai sperat să ajungi la suprafață cu bine
aștepți plasa să se ridice să te îndrepți și să pleci
