Miruna Vlada va citi mâine seară la Institutul Blecher, unde a mai fost invitată la edițiile 31, 91 și 100. Potrivit anunțului de pe pagina Institutul Blecher, Miruna lucrează la primul ei roman și, cel mai probabil, ne va dezvălui câteva pagini din el.

Până atunci însă, după o scurtă biografie, o să preiau trei texte din probabil cel mai puternic volum al ei de poezie, „Bosnia. Partaj” (Editura Cartea Românească, 2014).

Miruna Vlada s-a născut pe 17 august 1986 în București. Formată la Cenaclul Euridice, coordonat de Marin Mincu, a debutat în 2004 cu volumul Poemextrauterine la Editura Paralela 45, cu o prezentare de Angela Marinescu și prefață de Octavian Soviany. Cartea a primit câteva premii naționale pentru debut în poezie.

În 2007 a publicat la Editura Cartea Românească volumul de versuri Pauza dintre vene, însoțit de un CD în lectura autoarei. În 2014 i-a apărut la aceeași editură volumul Bosnia. Partaj, despre care Radu Vancu a spus că este „cea mai bună carte a ei, fără dubiu”.

A organizat numeroase evenimente culturale, a moderat lecturi de poezie, lansări de carte în spații neconvenționale, dezbateri despre poezie, experimente inter-art. Selecții din poezia ei au fost traduse în engleză, franceză, spaniolă, sârbă, germană, italiană și polonă.

Notele biobibliografice și textele de mai jos au fost preluate din volumul „Bosnia. Partaj”, apărut la Editura Cartea Românească în 2014.

Bjanka

„nu îmi place să merg noaptea prin sarajevo
din cauza câinilor
dacă mergi singur pe stradă
după miezul nopții
se strâng toți în haită
și vin după tine
nu latră
dar merg după tine
te miros te adulmecă
îți vine să o iei la fugă
dar nu ai voie să fugi
trebuie
să mergi tot înainte și să îți ții respirația
nu ai cum să te uiți în ochii lor
le e foame
te pot sfâșia în câteva secunde
nu mușcă pe nimeni
dar asta mi se pare înspăimântător
sunt niște javre amărâte
care se strâng în haite
le plac mai ales femeile singure
care nu pot să țipe după ajutor
după ce ajungi acasă și închizi ușa
ai mereu impresia că te așteaptă la ușă
nu te latră nu te mușcă doar te adulmecă
dar știi
uneori o iau singură noaptea
pe străzile din sarajevo
pentru că ăsta
e genul ăla de teroare de care am nevoie
uneori în gând îi mângâi pe cap și mi-ar plăcea să-i știu
dând din coadă”

Selma

„nu mă pot uita la filme de groază
cum să mai îmi plâng eu de milă după aceea
când văd că alții sunt terorizați pe bune?
îmi plac chestiile ușurele
chiar și filmele cu fetișcane urâte dar bune la suflet.

cum știi că se termină?

căci elicopterele
ONU și ale crucii roșii
survolau
în fiecare zi
deasupra noastră
erau pauze lungi între raiduri

uneori se făcea dintr-o dată foarte liniște
nici foșnete nimic
treceau și săptămâni fără nici un glonte
fără nici un cadavru
era ireal
acele momente erau adevărata teroare

– să nu știi semnele
când se termină,
când vin americanii?
erau tot felul de stegulețe
pe ajutoarele pe care le primeam
zi de zi
de unde să știi că acum gata, pe bune
chiar se termină cu adevărat
și vin americanii?
și vom pune stegulețele lor peste tot
și vom sufla în lumânare și vom cânta happy birthday to you
și ne vom pune o dorință care deja s-a împlinit”

Aida

„aveam colecții de fluturi și de pietre
aranjate pe culori
și pe stări
făcusem un fel de dicționar interior
și traduceam tot ce nu aveam voie să spun
în culori de pietre și fluturi
fratele meu avea colecții de nasturi și de timbre
era mai mare cu doi ani

nu le-am putut lua cu noi
când am plecat în Suedia

uneori

mă gândesc că au rămas intacte
și că sunt încuiate într-o cameră din casă
în care nu avem voie să intrăm

și uite-așa
am învățat rapid să ieșim din zona noastră de confort
eram antrenați pentru a face față vestului”

Foto credit Miruna Vlada: https://bibliotecadepoezie.wordpress.com/tag/miruna-vlada/

Doneaza prin patreon Wide
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment