Octavian Soviany s-a născut pe 23 aprilie 1954 în Brașov. A absolvit Facultatea de Filologie din Cluj și a făcut parte din redacția revistei Echinox. A debutat în 1983 la Editura Dacia cu volumul de poezie Ucenicia bătrânului alchimist.

Printre celelalte volume de poezie publicate de Octavian Soviany de-a lungul timpului amintim Cartea lui Benedict (Vinea, 2002), Alte poeme de modă veche (Pontica, 2004), Dilecta (Cartea Românească, 2006), Scrisori din Arcadia (Paralela 45, 2005), Pulberea, praful și revoluția (Casa de Editură Max Blecher, 2012), Călcâiul lui Magellan (Cartea Românească, 2014), E noapte în Arhipelag (Paralela 45, 2017).

A obținut trei premii ale Asociației Scriitorilor din București pentru poezie și critică (1994, 2001, 2008). A fost tradus în franceză, spaniolă, engleză, germană, maghiară, polonă, italiană și slovenă.

Datele biobibliografice au fost preluate din volumul Viața lui Kostas Venetis (Cartea Românească, 2011) și E noapte în Arhipelag (Paralela 45, 2017). Din acest volum de poeme am extras și textele de mai jos.

***

Ești aici
și când nu ești aici.
Stai picior peste picior
pe un scaun
și vorbim despre întuneric.
Ai ciorapi negri.
Limba mea este neagră
de atâta singurătate,
iar cuvintele mele
seamănă cu jucăriile
unui copil idiot.
Lasă-mă
să-mi trag peste față
ciorapul tău negru
și să-ți miros
încheieturile.
La noapte
o să culeg de pe
coapsele tale
margarete sălbatice.

***

N-o să știu niciodată
dacă ești moartea sau viața.
În unele nopți
sexul tău semăna
cu un bulgăre
mic și otrăvitor de
uraniu, dar sângele tău
și sângele meu
aveau exact
aceeași nuanță
de parcă am fi avut amândoi
o singură inimă
și aceiași plămâni.
Ne iubeam.
Apoi tu te făceai Venus,
iar eu Carul Mare.
Tu răsăreai mai devreme
iar eu mai târziu.
Nu ne mai puteam atinge.
Și o zăpadă roșie ningea între noi
gata să ne acopere

***

Ne așteptăm
unul pe celălalt.
Fiecare în altă
stație de
tramvai,
cu
umbrelele desfăcute.
Apa Sâmbetei curge
dinspre mine spre tine,
mohorâtă și
plină de
mâl.
Dar într-o zi vor veni
neputința, bătrânețea și boala.
Goliciunea ta o să semene
cu o peliculă
spălăcită de epocă.
Iar la telefonul meu
o să-ți răspundă
numai ecoul.

Foto credit Octavian Soviany: http://ziarullumina.ro/pulberea-praful-si-revolutia-80778.html        

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment