La patru ani de la apariția primului volum de „Opere” al marelui poet Paul Celan, Editura Polirom și merituosul traducător George State ne-au făcut bucuria de a ne dărui volumul „Opera poetică II”, pe care l-am cumpărat și eu, la reducere, de la Bookfest.

Fără să mai revin cu notele biobibliografice, pe care le-am tot repetat în postări anterioare, am să trec la poemele selectate pentru azi, nu înainte de a reproduce pasajul semnat de Andrei Corbea pe coperta a IV-a.

„S-a spus cu dreptate că modelul ideal pentru traducătorii lui Celan îl oferă însuși traducătorul Celan. Fără lecturile din Nietzsche, Heidegger, Adorno și din eseistica lui Valéry, el nu s-ar fi încumetat să traducă poemul Jeune parque […].

Traducătorul trebuie să fie el însuși poeta doctus, altfel spus să dispună de aptitudinea exersată de a detecta sensurile apropiate și îndepărtate, să reconstituie aluziile biografice și culturale, inclusiv țesutul intertextual al dialogului cu alți poeți, unii traduși de Celan, să revadă istoria genezei textelor și contextele lor, să descifreze, în definitiv, cu smerenia datorată «textului-sursă», o încifrare cu care s-a îndeletnicit oricum o cuprinzătoare exegeză, oricând consultabilă.

Am convingerea că în cazul traducerii de față putem conta pe împlinirea unui program intelectual aflat la înălțimea misiunii asumate.”

Mapesbury Road

Cea care-nspre tine-a făcut semn,
liniștea de dindărătul
pasului unei negrese.

De partea ei,
demi-
ceasul cu orele de magnolii
în fața unui roșu
ce caută sens și altundeva –
sau poate niciunde.

Întregul
halo temporal îm-
prejurul unei găuri de glonț, alături, creierat.

Aprig spre cer ridicatele,-ngrăditele
sorbiri de aer-părtaș.

Nu te lăsa pe-altă zi, tu.

Sentință pe zid

Desfigurat – un înger, din nou, piere –,
un chip își vine în fire,

astrala
armă cu
mânerul memoriei:
ea își salută
atent
leii gânditori.

Todtnauberg

Arnică, floare-de-ochi,
licoarea din fântâna cu
zarul în stea,

În
colibă,

el, în carte
– al cui nume-a luat ea-n primire
`naintea celui al meu? –,
el, în această carte
înscris, rândul despre
o speranță, astăzi,
pentru al gânditorului, în
inimă, un cuvânt
sur-
venitor,

fascină forestieră,-nvălurată,
orhidee și-orhidee, pe rând,

cele crude, mai târziu, la drum,
limpede,

cel ce ne conduce, omul
care le-aude și el,

//

pe jumătate
călcatele poteci
de bârne în turbărie,

jilav,
mult.

Foto credit Paul Celan: https://aphelis.net/celan-heidegger/  

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.