Paul Vinicius s-a născut pe 24 ianuarie 1953 la Craiova. A debutat în volum la 45 de ani, cu Drumul până la ospiciu și reîntoarcerea pe jumătate (Editura Crater, 1998). Au urmat Eclipsa (Editura Crater, 1999), Studiu de bărbat (Editura Muzeul Literaturii Române, 2002), Și noi am fost în America (Editura Palimpsest, 2004, teatru),

Un poem pentru Ioan Flora (Pagoda Press, SUA, 2005), Colonia Graffiti/ Working class, heroes class (Editura Muzeul Literaturii Române, 2006, teatru), Liniștea de dinaintea liniștii (Editura Tracus Arte, 2011), Kemada (Editura Tracus Arte, 2012), Las noches de los maniquies y otros blues (volum antologic, spaniolă, Editura Niram, Madrid, 2014).

În 2014 a publicat la Editura Agol volumul Nopți la maximum, dimineți voalate.

Poemele de mai jos fac parte din volumul Kemada (Editura Tracus Arte, 2012) și au fost preluate din antologia Cele mai frumoase poeme din 2012 (Editura Tracus Arte, 2013, selecție de Claudiu Komartin și Radu Vancu).

câteodată mă întorc în vodcă precum în mama

azi dimineață
m-a ajuns din urmă un cuvânt
care
mi-a mai și tras
un bocanc în gură

nu-mi fusese adresat
nu ieșise din vreo armă de foc
și nici gaură în pământ
nu făcuse

venea însă
dinspre doi hultani ramoliți
de pe care căzuseră demult epoleții
vipuștile și gradu`.

groaznic
câtă duhoare
poate împrăștia un cuvânt

așa că m-am întors
într-o foarte mare grabă
pe insula mea

am luat de pe raftul bibliotecii
sticla cu vodcă
și m-am apucat
s-o răsfoiesc
pagină cu pagină
cer despicat de păsări cu cer despicat de ploaie
imersie după imersie
scafandru cu scafandru

până când
țăndări
au rămas

din cuvântul acela

nu că te-am uitat dar uite:

vine unu` și zice
am plecat –
și pleacă

acum
că am rămas în număr impar
împrejurul paharelor pline
parcă nici moartea
nu ne mai sâcâie

acum
viețile noastre vor fi mai simple
și mai lipsite de griji

foga foga
gesu lapu
neagro neagro
și te du

iar fotografia ascunsă cu grijă
în buzunarul cămășii

la piept

va începe din nou să bată
și să lumineze
carnea
pe dinăuntru

kemi – kemilinha:

sufletul mi s-a rătăcit
în tine
precum un copil sărac
în picioarele goale
într-un hățiș
lunatec
de mangrove

nu îl dojeni
dacă
îți respiră
el
aerul

fiindcă e fericit
și nici nu vrea s-audă
să iasă
de acolo

fericit
să moară
tânăr

Foto credit Paul Vinicius: Mihai Barbu, via https://carticafeasitutun.ro/paul-vinicius-cum-am-prins-eu-cum-este-cu-cititul-cum-m-am-apucat-sa-rontai-ca-un-soricel-biblioteca-alor-mei/

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment