Romulus Bucur s-a născut pe 11 mai 1956 în Arad. Este absolvent (în 1980) al Facultății de Limba și Literatura Română, secția română-engleză, a Universității București. În timpul facultății a frecventat Cenaclul „Junimea”, coordonat de Ovid S. Crohmălniceanu, și „Cenaclul de luni”, condus de Nicolae Manolescu.

A debutat publicistic în 1978 cu poezie în revista România literară. Debutul editorial are loc în 1982 în cadrul volumului colectiv Cinci, alături de Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Alexandru Mușina și Mariana Marin. Primul volum personal, Greutatea cernelii pe hîrtie, îi apare în 1984 și este recompensat cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România.

A obținut mai multe premii importante, dintre care amintim Premiul Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor (1995 – Dragoste & bravură, 1998 – Cîntecel(e), 2000 – Poeți optzeciști (și nu numai) în anii `90, 2009 – Poeme alese 1975-2005), Premiul pentru multimedia al Centrului Internațional pentru Artă Contemporană (1996), Premiul ASPRO (1998), Premiul pentru critică al revistei Poesis (2000), Premiul ASPRO pentru experiment (2003).

Datele biobibliografice și poemele de mai jos au fost preluate din antologia „Opera poetică”, apărută la Editura Cartea Românească în 2017.

Umbra lui Bodiu. La facultate

singurul meu prof de română ca lumea a stat la clasa
noastră vreo două săptămîni în care a reușit să mă facă
să pricep titu maiorescu           după aia l-au luat & trimis
la clasa specială de mate nouă ne-au dat o tanti așa de
ștearsă că putea să nici nu fie acolo normă număr de ore
ni s-a explicat chestie pe care am înțeles-o numai
după ce am intrat în sistem noroc că el conducea
cenaclul liceului și după ce am scris prima mea poezie
mai de doamne ajută mi-a spus că nu crede că ambiția
mea e vreo glorie de tip sportiv și nici că optimismul ar fi
o trăsătură care mă caracterizează       am terminat facultatea
m-am întors acasă și ne-am întîlnit pe stradă a rămas să-l sun
să ne întîlnim și să stăm de povești am tot amînat era august
ca acum pînă într-o zi am auzit că a murit       infarct asta după ce
jucase tenis la ștrand era tânăr treizeci și ceva și cică mai făcuse
în ziua aia cîteva preinfarcturi
                                                la facultate pe culoar lângă ușa sălii
tp8 (sau sala gheorghe crăciun că veni vorba) e poza lui andrei
cu o panglică neagră. uneori arde o lumânare lângă ea.

***

ziua a început prost                             telefonul rămăsese
dincolo și a trezit-o pe ea în loc să te trezească pe tine
după aia nu ți-ai găsit stickul pe care i-l dăduseși aseară
și ți l-a trîntit în față                             a trîntit apoi
ușa de la balcon i-a spart geamul
n-ai mai mîncat                                    nu avea nici un rost și oricum
e un bun prilej pentru a mai slăbi puțin
ai scăpat și autobuzul cu care ajungeai fără emoții
la școală ai plecat cu următorul
                        tocmai puneau numele lui george crăciun
pe ușa sălii tp8 & poza lui înăuntru pe perete
între timp a murit o vecină de pe scară
o tanti bătrînă & cumsecade
                                    la urma urmei
sîntem norocoși dacă ajungem tăblițe
pe ușa unei săli de curs

să speli vasele

să speli vasele la șase dimineața
nu e cel mai plăcut lucru din lume dar
ai citit undeva că e un bun exercițiu meditativ
o cale spre autodisciplină chiar
așa că te gîndești la ascultări
la un film sovietic văzut pe timpuri
în care un brav ostaș al armatei roșii
bate coclaurii caucazului în căutarea
unui maestru de sambo
                                    și cînd îl găsește acesta
îl trimite pe malul rîului cu un ceaun
nespălat probabil de decenii
spunîndu-i să se întoarcă
                                    pentru a-și începe ucenicia
doar după ce l-a făcut lună

să speli vasele în general
nu-i o îndeletnicire prea plăcută
chiar dacă unii din asta trăiesc
                                    iar alții
au practicat-o cel puțin ca pe un
job temporar

să speli vasele e oricum mai bine
decît să faci ordine prin cameră
nu riști să dai de vreo fotografie
cu tine și frate-tu
cînd erați copii
și să realizezi că de fapt
el a murit acum trei săptămîni

Foto credit Romulus Bucur: https://oananinu.wordpress.com/2009/07/22/poezia-e-la-bistrita-i/bistrita-050/  

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment