Tânărul poet sibian Savu Popa mi-a trimis aceste poeme din cele două cărți ale sale, Ipostaze (Editura Paralela 45,2017) și Noaptea mea de insomnie (Editura Cartea Românească, 2018). În loc de orice recomandare, mă grăbesc să le public pe www.omiedesemne.ro, nu înainte însă de a vă da câteva repere biografice.

Savu Popa s-a născut la 15 februarie 1991 în Sibiu. Poet şi profesor de limba română în județul Sibiu. Membru al cenaclurilor Zona nouă, în studenţie, şi al cenaclului online Qpoem.

Savu Popa a debutat cu poezie în revista Euphorion, în anul 2004. I s-a publicat poezie în revistele Zona nouă, Euphorion, Ateneu, Familia, România literară, Qpoem, Banchetul, Sintagme literare, Lumină lină, Discobolul, Actualitatea literară etc.

Volume de poezie: Ipostaze, Editura „Paralela 45”, Pitești (colecţia Avanpost), 2017; Noaptea mea de insomnie, Editura „Cartea Românească”, București (colecția Cartea de poezie), 2018.

Despre pielea ta

Egiptenii,
Cunoscând pielea ta, au spus apoi,
Primul pergament ar fi arătat ca aceasta,

un comerciant din centrul oraşului Singapore,
ne vorbeşte despre
superstiţiile, legendele acestui loc,
în malaeză, chineză şi tamila,
Ne arată un apus cu aceleaşi striaţii
Ca pielea ta
înfiorată.

Covorul, pe care împăraţii călcau
Cu tălpile goale,
Roşu ca pielea ta
Din jurul coapselor.

Melcul despărţit brutal de cochilie,
Lăsând în jur urme, arătând ca pielea ta
spălată
în râul rece.

Dincolo de pielea ta, e tot piele,
Mi se pare că lipsesc sângele, carnea, oasele,
Straturile de piele continuă la nesfârşit.
Seara, îţi ascultam inima,
Se auzea îndepărtat precum un clopot de incendiu în vreun sat vecin.

(din volumul ,,Noaptea mea de insomnie”)

***

Poezia apare atunci
Când are loc cea mai frumoasă
Îmbinare dintre pădurile tropicale
Şi pădurile musonice,
Undeva în Vietnam,

Când un copil vietnamez se desparte de grup,
Vine spre tine,
Cu un bol de orez,
Un fruct,
Iar tu îi ştii povestea,
Aceeaşi cu a pământului
Din care a crescut acel orez.

(din volumul ,,Ipostaze”)

***

Văd lucrurile altfel,
Privirea mi s-a eliberat
Din strânsoarea cearcănelor,
Iar imaginile au devenit tot mai clare,

Realitatea are baterii noi:

Combustie spontană,
Confruntări de idei
Duse pe planuri înclinate,
Accelerarea unor trăiri
Până când se ajunge la limita unor stări,
O paradă invizibilă a energiilor de pe întreg
Pământul,
Ideile importante ale omenirii în scădere
Ca rezervele de petrol.
Credibilitatea însingurării verificată online.
O certitudine e mai necesară uneori decât
un pahar cu apă

Imaginile tot mai clare,
Şlefuite de privirile noastre
Până când devin oglinzi.

În lipsa mişcării,
Între fiecare dintre noi
Ar apărea
Câmpuri minate.

(din volumul ,,Noaptea mea de insomnie”)

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment