Sorin Despot nu m-a surprins deloc când și-a publicat în 2010 volumul de debut, „apasă” (apărut la Editura Cartea Românească), în sensul că mă așteptam de ceva vreme să scoată o carte bună. I-am și spus-o la momentul respectiv, dacă nu mă înșel chiar la lansarea de la Bookfestul care a avut loc în luna iunie a acelui an.

Mi-a părut rău că nu a luat Premiul Eminescu – Opus Primum, fiindcă volumul lui, spre deosebire de cel al laureatului Mihai Duțescu, mi s-a părut mult mai unitar, mai închegat, mai complet.

Dacă e să fiu cinstit, prima jumătate a cărții lui Mihai Duțescu mi-a plăcut mai mult, însă o mai fină balanță ar fi trebuit să încline aprecierile juriului, pe criterii exclusiv de valoare, spre cea a lui Sorin, deoarece el a reușit să ducă mesajul poetic „de la un capăt la celălalt” al cărții, să dea dovadă de o mai mare experiență și – chiar dacă poate n-o să-i placă lui Florin Iaru ce spun – de o mai acută expresivitate.

Dar asta e deja istorie literară și poate că nu e bine să mai dezgropăm morții. Sorin a luat până la urmă premiul pentru debut în literatură al Uniunii Scriitorilor din România, ceea ce la vremea respectivă nu era deloc puțin lucru.

Al doilea volum, „termeni | condiții”, apărut la Casa de Editură Max Blecher în 2016 (din care voi și prelua cele trei poeme pentru azi) mi-a confirmat ceea ce am crezut încă de la început, anume că Sorin este un poet cu greutate nu numai la propriu. Nu degeaba, când ne mai întâlnim pe la Institutul Blecher (unde este un vajnic cerber la porțile poeziei), îl mai gratulez din când în când, prietenește desigur, cu apelativul „maestre”.

În altă ordine de idei și pe lângă multe alte activități, Sorin este coordonatorul taberei tinerilor scriitori de la Săvârșin și „înfăptuiește cu înflăcărare cursuri-blitz de scriere creativă”.

Până la următorul volum, care va apărea peste câțiva ani probabil, să ne delectăm cu termenii și condițiile din „termeni | condiții”:

extaz negativ

dacă aș face-o, aș face-o ca hemingway,
mușcînd din țeava unei puști de vînătoare.
sau ca chamfort, forțîndu-i pe-ai mei
să mă jelească într-un sicriu sigilat.

cum să te liniștesc mai curînd?
mai degrabă am de gînd să spun stop,
să ies pe ușa din față, să las în urmă
un mare semn de-ntrebare.

aș hoinări pe străzile unui alt oraș
pînă i-aș învăța pe de rost ritmul,
micile și marile idiosincrazii, aș găsi
un colțișor confortabil de sufragerie,
o femeie călduță care să-mi toarne-n pahar.

și iarăși, dacă s-ar întîmpla să m-ajungă din urmă,
aș arunca o privire spre magnum, aș săruta fruntea
pruncului meu,
aș lăsa în fotoliul de lîngă fereastră-un bukowski,

semnul de întrebare mototolit.

fly me to the moon

m-am trezit dansînd în sufragerie.

seara se insinuase pe bulevardul obregia,
ritmurile line ale copacilor sub lampadare
puseseră stăpînire pe călcîiele mele.

toba mare a ușilor de bloc, fusul
mîngîiat de eșarfe al troleibuzelor.

pentru o clipă semeață,

am lăsat brațele să-mi alunece,
am scăpat beat-ul pe un picior,
schițînd un semicerc cu celălalt.

jazz hands în dreptul genunchilor.

am coborît dintr-o temă cu iz de sinatra,
m-am lăsat purtat pe sub candelabre,
am zvîrlit în piruete pe vîrfuri

fantoma ta în rochie de seară.

savurez

norișor după norișor.

rostogolesc fumul pe limbă, îi cercetez
asperitățile, inhalez. simt tot ce simt & încă.
mă pun la punct: sînt, cunosc, las în urmă

organisme guvernate prin selecție artificială
de proto-gărgăunele-sultan al lobului frontal.
fluturașii pixelați orbecăie prin ceață după adăpost.

expir zgomotos. mă joc cu mine pînă dispar. acuz
involuții, mă-ntețesc, găzduiesc sindrofii de reactivi
cu rezultat în confuzie și fîs biochimic.

simți nevoia să faci, simți că-ți scapă,
cînd vomiți pe nas, nu-ți recunoști ochii,
nu-ți amintești nume și nimic nu are contur.

vîntul își ascute gheruțele în draperii,
frunzele căzute continuă o vreme fotosinteza,
în maniera zeflemitoare a mecanicii celulare.

(săvîrșin, septembrie 2014)

Foto credit Sorin Despot: https://www.facebook.com/dezbateridestoinice/photos/pob.100000287452059/293024118039310/?type=3&theater

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment