T.S. Khasis (pseudonimul lui Sergiu-Tudor Cașiș)s-a născut pe 22 ianuarie 1975 în Lipova, județul Arad. A absolvit Liceul Industrial „Atanasie M. Marinescu” din Lipova, în 1992.

A debutat în revista Arca, în 2002, cu un grupaj de trei poeme. În 2003 a debutat editorial cu placheta Farmacia cuvintelor, la Editura Viața Arădeană.

În 2005 i-a apărut volumul Arta scalpării (Editura Vinea), nominalizat la Marele Premiu Prometheus – Opera Prima. Este laureat al Premiului Euridice (2006), Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Arad, pentru debut.

În noiembrie 2008 a primit o bursă de creație de un an din partea revistei Observator Cultural. În același an i-a apărut carnetul gratuit petea la prânz.

În 2009 Editura Ninpress i-a scos ediția sonoră, la reportofon, a volumului Arta scalpării.

În 2011 i-a apărut la Casa de Pariuri Literare volumul pe datorie, care reia textele din Arta scalpării alături de câteva poeme inedite.

În 2015 i-a apărut la Casa de Editură Max Blecher volumul aparenta naturalețe a vieții, din care am și ales textele de mai jos.

Datele bibliografice au fost completate cu cele apărute în volumul pe datorie (CDPL, 2011).

*

sîntem în ianuarie. pong înaintează cu conștiința împăcată, deși
bănuiala că există gesturi incontrolabile i-a venit brusc
în clipa cînd a descoperit în ibricul pentru ceai
o duzină de viermișori albi, mult prea albi în toiul unui răsărit
de ianuarie,

dar p. și-a închipuit instantaneu un tunel
nesfîrșit, întunecat și plin de fapte supuse tăcerii –
cîteva mișcări ample și tranșante legate strîns de o formulă
a abandonului
pe care o dezvoltă cu voce tare lîngă congelatorul deschis.

*

trăiește. mori. repetă. află de la tom cruise cum se moare
zi de zi. fiecare detaliu contează. întins
pe canapea pong respiră și inspiră
cu liniștea unui star.

în cameră totul e atât de simplu încît
pong nu a simțit niciodată nevoia de a adăuga/ muta ceva –
uneori e mulțumit, uneori cînd prin fereastră
se zărește casiopeea – pong se închipuie pe o navă spațială –

văzută de acolo planeta își urmează orbita
de parcă nu s-ar întâmpla nimic, poate nici nu se întâmplă.
cu o foarfecă-n mână,
pong și-a pus în cap să-și reevalueze insectarele, apoi o șapcă gri
și suficient de sigur a bătut la ușa vecinului.

*

un vîslaș ocazional pe amazon
e ultimul cadru memorat
înainte ca abia trezit să fixeze glastra pustie
în care mai persistă mirosul de petunie moartă –

portocale struguri banane așezate-n fructiere
a căror transparență durează până și în detaliile de mahon
ale mobilierului.
pong își aduce aminte că ultimul său țipăt s-a produs cu mulți
ani în urmă
parcă atunci a și plîns pentru ultima oară,

dar p. nu-și poate cristaliza împrejurările, de altfel nimeni
nu îi cere s-o facă.

Foto credit T.S. Khasis: Vlad Rotaru, via https://rampartmedia.ro/index.php/fotografie/artisti-romani-contemporani/      

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment