Celestin Cheran (preudonimul literar al lui Ionuț Cheran) revine pe www.omiedesemne.ro cu un grupaj nou de poeme. Pentru cei care nu sunteți familiarizați cu poezia lui Ionuț, am să redau aici nota biobibliografică pe care mi-a trimis-o la prima încercare a lui de a publica pe site-ul nostru:

„Scriu sub pseudonimul literar Celestin Cheran.

Sunt prezent cu o poveste în antologia „Ficţiuni reale”, Ed. Humanitas, 2013, un proiect colectiv iniţiat de Florin Piersic Jr.

În 2014 am câștigat concursul de debut organizat de Editura Herg Benet. În 2015 mi-a apărut cartea de povestiri „Memoriile Domnului Roșu”, iar în 2016 cea de-a doua carte de povestiri, „Pădurea lui Joaquin Phoenix”, nominalizată în 2017 la Premiile Vladimir Colin, ediția a VII-a  (pentru anii 2014-2016), secțiunea proză scurtă fantastică.

Am proiectul online Povești în șase cuvinte.

Am publicat proză scurtă în: Revista de Suspans, Nautilus, Gazeta SF, Revista de Povestiri, Revista Tiuk, Povestiri la persoana întâi, Oglinda Literară, Viața Românească.

Am publicat poezie în revista Tiuk.

Recenzii/menționări/interviuri în: Observator Cultural, Webcultura, Ceașca de cultură, Goodread.ro, Bookaholic, Bookhub, Literatura pe tocuri, Sertarul cu idei, Semne Bune, Serial Readers, CitesteAltfel, Jurnalul unei cititoare, Irrefutabilis, Pălărisme, Ferma de gânduri.”

Sângele din spatele metaforei

asta mă interesează
nu imaginea dintre imagini

intenția poate să fie corectă
dar abordarea complet greșită

frumusețea a fost uitată
de frumusețea ce a fost respinsă

de la un punct încolo
cuvintele se întorc înapoi
le știi pe toate îndeaproape
și nu mai crezi în niciunul

o nouă limbă de cunoscut
limba tăcerii

sensurile merg de nebune
pe contrasens

lipsurile se țin lanț

îmi doresc o insulă
între figuri de stil
și lucrurile care funcționează 
din inerție

atâta timp la dispoziție
să mă gândesc la timpul pierdut
când nu știam că timpul se poate pierde
cu atâta nebăgare de seamă

cum să fac să ies din mine
în altă variantă din mine
din posibilitățile ulterioare

Se pornește din trecut

pentru că e cel mai la îndemână
scăpat din mână
de atâtea și atâtea ori
de atâtea și atâtea stări

un vis diferit pentru fiecare vârstă
o vârstă diferită pentru fiecare sentiment
un sentiment diferit pentru fiecare cuvânt
un cuvânt diferit pentru fiecare chip
un chip diferit pentru fiecare gest
un gest diferit pentru fiecare dramă

ideile se adună în mușuroaie
de epifanii și nimicnicii
versete, poeme, povestiri
fantezii, glume și baliverne

Dumnezeu și Diavolul
se uită împreună
la seriale pe Netflix
și comandă online pizza

totul este posibil
cu o conexiune bună la net

se poate face o viață bună
pe o canapea de la Ikea

cu puțin confort
nu se mai riscă nimic

cu puțin nimic
nu se mai moare de foame

cu puțină moarte
nu mai ești nefericit

cu puțină nefericire
ai de toate

De acolo de unde mă trag

din lumea mea bogat interioară[1]
încă se mai așteaptă cu sufletul la gură schimbările
încă se mai iau în calcul refuzurile și abandonurile
încă mai reapar regretele și gândurile de moarte
încă își mai fac de cap nimicul și plictiseala
încă se mai visează aberant de mult și degeaba
încă se mai intră cu totul în delirul de așteptări
încă se mai dorește dorință, pasiune, iubire
încă se mai merge de-a bușilea printre capcanele imaginației
încă se mai filtrează continuu rămășițele informației
încă se mai dau lupte fără nicio regulă cu sinele și sinea
încă mai există foarte mult trecut netrecut cu vederea
încă se mai redefinește acel mereu încă o dată


[1]plină de note de subsol la ideile din subterană
plină de întrebări, confuzii și umbre
plină de mirare, absență și vină

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment