N-a fost nici o surpriză pentru mine când Dan Dediu a câștigat, cu manuscrisul volumului 4,5 litri se sânge, miliardar, a șaptea ediție a concursului anual de debut în poezie organizat de Casa de Editură Max Blecher. Cartea a apărut în 2017, s-a bucurat de o bună primire și a creat un nou orizont de așteptare, fiindcă după un debut atât de bun în general se așteaptă o consolidare a imaginii de „poet”, adică o confirmare.

Până atunci, însă, vă propun să ne delectăm cu trei poeme inedite, pe care Dan mi le-a trimis spunându-mi că vrea „să mai arunce în online câteva din textele mai noi”. M-am bucurat că a ales www.omiedesemne.ro pentru asta și, firește, mă grăbesc să le „arunc” pe site, nu înainte de a reproduce caracterizarea pe care Dan și-o face în volumul lui de debut:

„Dan Dediu (născut în 1986): scrie, umblă, descoperă, consumă. După toate semnalmentele, este o combinație între Dean Moriarty și Mark Renton provenind din Bârlad. Prima lui carte de poezie era așteptată de câțiva ani. Enjoy responsibly!”

Neptun

Dacă ești
guvernat de strălucirea safirelor
și grădinilor de rododendroni albi
de pe Neptun
dacă luxul și rafinamentul
vibrează în metale
și parfumul lor îți atinge
un arhetip tulburător
din copilărie,
dacă bassul din triptofan
coboară în piramidă
spre derivate din triptamină
și casa ta plutește cu tine
și tu ești plutirea
de care se amintește într-un foileton
la mezanin
într-o planetă
cât o picătură de venin
te rog,
hidratează-te, hrănește-te,
salvează
toată arta lumii
și aruncă-te-n necunoscut

Aura

Sunt
într-o grădină de plante carnivore
nu știu cum au dispărut alții
sau cum și-au înscenat plecarea
trag de tine să coborâm în stradă
pe lângă americani și europeni
să uităm visul să plângem cu oamenii
care nu știu ce să mai strângă și pentru cine
să spargem sticle lângă scenă
nu vreau să ții cu ei pentru că o să-ți facă rău
toate proviziile lor ard pe câmpuri
nimic nu mă poate opri să zâmbesc,
să râd ca un nebun.

nostalgia

Spațiul lor bâzâie ca un stup cu albine
și se deschide ca o umbrelă plutitoare,

din southpaw
în cascadorii care trec lumina peste turnuri
și se împleticesc la rădăcini.  

Hieroduli de sicomor foșnesc
prin pădurile cu clopoței până la granițele oamenilor 
care fac trocuri și sângerează

Au observat și s-au îndepărtat când Luna își ghicea mănușile de catifea în baldachinul cu rozarii din Neptun. 

Au lăsat semne în plante, o nemișcare ce agită, 
au îngăduit misterul, tragedia și pumnul care cântă,
dospește în act, în disperare, patimă și-alcool. 

Valul care acoperă orașele cu swaturi delta din nouă creiere de caracatiță
și-ascunde aurul din Babilonia sub lofturi, de-adorm pe el copii în joacă. 

După o zi pe câmp,
cu mâinile-n răsaduri și polen,
cu apa ce irigă somnu
și tulbură vârsta de sare.

Foto credit Dan Dediu: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1994108844177467&set=pob.100007351112760&type=3&theater

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment