Salutare, prieteni!
Astăzi e luni și, așa cum v-am obișnuit, este ziua în care ne aruncăm privirea asupra a ceea ce am primit la „Poșta redacției”. Întrucât au sosit multe materiale, am să separ un pic apele și am să încep cu o postare în care le voi răspunde, în bloc, celor trei solicitanți care, deocamdată, sunt pe lista de „respinși”. Înainte de asta însă trebuie să revin cu unele precizări.
Faptul că există și texte care nu vor apărea pe www.omiedesemne.ro este un lucru absolut firesc. Nu trebuie să faceți un capăt de țară din faptul că ați fost respinși. E o chestiune care ține, așa cum am mai afirmat, de o anume subiectivitate. Nu-mi cereți să fiu obiectiv, fiindcă sunt om și nu pot face asta.
Este adevărat că vreau să dau o anumită direcție acestei rubrici, însă primul criteriu care intră în calcul înaintea deciziei de publicare este valoarea. Dacă eu consider că textele sunt neconforme cu standardele (subiective) pe care le-am fixat, atunci nu vor fi publicate. Esta ca și cum mi-ar plăcea mai mult înghețata cu fistic decât cea cu cacao. Sau ca și cum aș prefera berea Heineken în loc de Ciuc. Sunt convins că există mulți poeți cărora le place berea Ciuc, însă mie îmi place Heineken. Aici nu sunt prea multe de discutat.
Pe urmă, faptul că deocamdată nu veți apărea pe www.omiedesemne.ro nu trebuie să fie o tragedie. Nu e ca și cum n-ar mai fi reviste literare care ar putea, potrivit acelorași principii de subiectivitate, să vă publice textele pe care eu vi le-am respins. E o chestiune care ține de gusturi literare. Unii sunt mai dulcegi, alții indiferenți, chiar cinici, unora le place poezia de dragoste, cu edulcorări candide, altora le place latura mai întunecată, obscură, a „liricii” și așa mai departe.
Nu e ca și cum v-ar respinge „România literară”, deși, dacă mă gândesc de două ori, e mai bine să vă respingă „România literară” decât www.omiedesemne.ro Nu trebuie să rămâneți cu privirea în gol și să vă spuneți că s-a terminat cu cariera voastră literară (ceea ce e absurd) sau să mă alergați prin cotloanele internetului ca să mă înfierați cu mânie proletară că împiedic dezvoltarea multilaterală a poeziei autohtone (așa cum mi s-a mai întâmplat).
Dacă nu sunteți publicați pe www.omiedesemne.ro e absolut în regulă, fiindcă aveți alternative. Mergeți la o revistă mai permisivă și mai puțin preocupată de formarea unei imagini anume. Poate acolo veți găsi mai multă înțelegere.
Sper că am lămurit o dată pentru totdeauna chestiunea asta, deși încă mă mai aștept la replici țâfnoase, așa cum a procedat un tânăr poet pe care l-am publicat aici săptămâna trecută. Dar nu-i nimic. Nu suntem toți la fel. De aceea și poezia e atât de diferită. Problema este ce alegeți după. Dacă o să mă înjurați, e ok, dar n-am să vă mai răspund. Dacă o să alegeți să reveniți altădată cu poeme mai bune, atunci vom mai sta de vorbă. Căile poeziei vă sunt deschise.
Și acum să trecem la partea ceva mai neplăcută a chestiunii.

Silvia Cuzum
Este bine că vă simțiți o învingătoare, de aceea și cred că ambiția vă va ajuta să progresați. Faptul că n-ați mai scris nimic de 40 de ani se cam vede însă. Sper că în tot acest interval ați făcut măcar update-uri de lectură – mă refer aici la poezie – fiindcă dacă nu, așa cum susține și Alexandru Mușina, atunci nu e bine deloc. Recuperați terenul pierdut citind inclusiv poezie contemporană, dintr-asta „isterică”, așa cum susțin unii. Atunci veți scăpa, prin exercițiu, de locuri comune cum este, de pildă, acesta:
„Aici păsări de pradă, sălbatic, îmi străpung văzduhul
cu țipete scurte, ascuțite de durerea mea,
ca un răsunet de monstru ce râde de nădejdile mele,
toate-ndreptate spre tine,
le vrea izgonite în agonia uitării.
Aș putea eu uita cuibul tău de vrăbii
înflorind cu ciripiri tufa de liliac
ce-și răsfăța albul în raze piezișe
din soarele tău?!”
Regret nespus, însă oricâte eforturi aș face, astfel de texte nu pot apărea pe www.omiedesemne.ro Vă aștept însă oricând cu altele, poate mai bune.

George Pașa
Ne-am intersectat de mai multă vreme pe site-urile de poezie, deși am mers în direcții diferite, din câte se pare. Aveți un CV literar impresionant, de aceea m-am și mirat că mi-ați trimis texte pentru „Poșta redacției”. Nu văd logica acestui demers, de vreme ce nu mai aveți nevoie de vreo confirmare. Oricum, cu regret trebuie să v-o spun, poemele dvs. nu se încadrează în direcția pe care doresc să o dau acestui site. Sunt convins că veți beneficia de mult mai mult înțelegere în altă parte. Aș lua și o mică mostră, doar pentru a-mi justifica, într-un fel, opțiunea:
„Acesta
nu-i un text cu leduri,
nici cu vreun cip implantat în carnea versului,
să-ți semnalizeze cam pe unde se găsește poezia.
Ea, poezia, nu vine de nicăieri, deși există peste tot,
nu-i locuită, doar îți dă vaga impresie
că acolo s-ar găsi un spiriduș
care-i amuză pe ironiști
și-i chinuie îngrozitor pe grafomani.”
Cred că veți fi de acord cu mine, dacă ați citit din ce am mai postat pe www.omiedesemne.ro, că astfel de versuri nu se potrivesc, fie și estetic vorbind, cu ceea ce vreau eu să fac aici. Toate cele bune.

Aurel Conțu
Sunteți insistent, lucru care mă face să cred că vă doriți mult să publicați pe www.omiedesemne.ro. Mărturisesc că am stat ceva timp pe gânduri, deoarece, ca și în cazul lui George Pașa, aveți o tehnică bună, mesaj așijderea, acuratețe în transmiterea lui și așa mai departe. Totuși, am simțit că lipsește ceva, că sunt elemente care nu se potrivesc. Livrescul informației, tendința de a metaforiza pe teme destul de uzate, efectul bombastic al interjecțiilor, finalurile concluzive (și oarecum previzibile), inserturile filosofice, stilul pe alocuri pretențios, cu intenții vădite de colocvialitate bățoasă, mi-au cabrat empatia și m-au pus în imposibilitatea de a lua o decizie favorabilă.
Cred, sincer, că nu veți progresa dacă veți continua cu acest stil. Se vede că sunteți rutinat, că v-ați format deja o albie textuală prin care poemele curg lin la vale, dar nu uitați nicio clipă că apa limpede poate avea și meandre și poate duce cu ea multe aluviuni. Prea multe (deocamdată) pentru www.omiedesemne.ro. Iată și un exemplu:
„în seara asta
mă plimb prin oraș
fără inimă
ceva dinăuntru îmi spune să nu-mi iau inima
ninge atât de frumos și armonic
ca într-o simfonie de Ravel
încât îmi vine să plâng
îmi îngheață lacrimile în colțul ochilor
devin țurțuri
sloiuri
de undeva aud un sunet tulburător de flaut
ricoșând de pereții infiniți ai liniștii”
Iar ăsta, vă asigur, nu este cel mai rău exemplu.
Vă reamintesc că aștept să-mi trimiteți pe adresa [email protected] 3-5 texte (poezii), însoțite de o scurtă bibliografie (ca să știm cine sunteți, dacă nu cumva ați devenit celebri între timp) și o poză pe lat, cum ar fi de exemplu 800×600 (nu trebuie să aibă fix dimensiunile astea, v-am dat coordonatele doar orientativ).

3 Comments
De-abia acum am dat peste răspunsul dvs. la Poșta redacției. Poate, aș fi fost de acord cu „părerile” dvs. de amator în ale criticii dacă aș fi înțeles pe ce atribut personal (meritocratic) vă bazați considerațiile cu privire la valoarea son nonvaloarea unor texte ( nefiind măcar Alex Ștefănescu), adaptate la politica „editorială” ( inexistentă) a acestui site, respectiv la comparațiile cu România literară sau cu alte site-uri literare, fără să mai vorbim despre „sfaturile” dvs. de prost gust ( care, se pare, vă caracterizează). Spuneți că sunteți subiectiv (fiecare pasăre pe limba ei piere!), ca o amibă, de exemplu, și că promovarea unor autori ține de acest lucru. Stupid. Nu-i suficient să deții drepturile asupra unui site, domnule Gelu Diaconu, fiindcă oricât v-ați zbate tot Gelu Diaconu rămâneți, adică nimic.
E mai bine să fii un nimic palpabil, decât un nimic absolut. Sunt flatat că nu sunt Alex Ștefănescu, acest monstru sacru al criticii literare universale. E tot ce mai pot spune pe marginea acestui subiect.
„Palpabil ”sau „absolut” tot nimic este. Falsa dvs. modestie ( „sunt flatat că nu sunt Alex Ștefănescu”) mă scutește de alte comentarii ( înțelegând că sunteți sincer). Nu, dvs. veți rămâne Gelu Diaconu până la moarte, așa cum spuneați că sunteți! Adaug cerșitul de donații și încercarea de a vă comercializa „Oblivionul” ( titlu predestinat – uitare!) pe site (promovând, probabil, pe cei care cumpără!).