Citesc din prefața lui Ion Bogdan Lefter la antologia „Opera poetică” a Magdei Cârneci (apărută la Editura Cartea Românească în 2017) și mă las cumva purtat de nostalgie, în după-amiaza asta călduroasă în care, la etajul șapte al blocului incendiat de un soare palid, dar vânjos, simt că gândurile mi se dizolvă în acea lene care mă cuprindea în adolescență, când aveam de făcut teme amenințătoare și irezolvabile, și-mi alungă orice chef de muncă sau de altceva.

Adolescența mea, care-și trăia ultima perioadă la începutul anilor `80 când, așa cum ne spune Ion Bogdan Lefter, „Magda Cârneci s-a format ca poetă și s-a afirmat (…) în strălucita echipă a Cenaclului de Luni”. Auzisem de acest cenaclu, se vorbea despre el și la periferia unde mă aflam la acea vreme, însă eram la o distanță de ani-lumină de el, fiindcă numai gândul că aș putea să mă găsesc în apropierea unor poeți care publicaseră (sau erau pe punctul de a publica) în antologii sau în volume proprii, mă înfricoșa.

Mă întreb adesea „cum ar fi fost dacă”, însă nu mă străduiesc să-mi dau un răspuns, fiindcă sunt convins că ar fi unul dezamăgitor. Încerc, în schimb, din răsputeri, să regăsesc acele vremuri, să recuperez un handicap pe care-l port în mine, iată, de aproape patru decenii.

Despre Magda Cârneci am să vă spun, trăgând cu ochiul la biografia din volumul mai sus amintit, că s-a născut pe 28 decembrie 1955 în comuna Gârleni, județul Bacău. Este fiica poetului Radu Cârneci și a Emiliei Cârneci.

A urmat, după absolvirea liceului, cursurile Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, secția de istoria și teoria artei. În studenție, Magda Cârneci a fost un membru constant al „Cenaclului de Luni” și a frecventat cenaclurile „Amfiteatru” și „Junimea” din București.

A debutat publicistic în 1975, în România literară, sub pseudonimul Magdalena Ghica. Debutul editorial se produce în 1980 cu volumul Hipermateria, apărut la Editura Cartea Românească.

Are o biografie impresionantă, însă mă voi limita să amintesc doar câteva din cărțile de poezie care i-au apărut de-a lungul timpului: O tăcere asurzitoare (Editura Eminescu, 1985), Haosmos (Cartea Românească, 1992), Poeme politice (Editura Axa, Botoșani, 2000), Poeme Trans (Tracus Arte, 2012), Viață (Paralela 45, 2016).

Textele de mai jos fac parte din volumul O tăcere asurzitoare, inclus în antologia Opera poetică apărută la Cartea Românească în 2017.

(trandafirul de carne)

Trandafirul de carne
            petalele lui cu vinișoare de sînge
inflorescența purpurie a lumii
gura trandafirului își arată prăpăstiile
            dinții strălucitori între buzele vinete
mușcă mîna întinsă să pipăie
            fulgerul judecător
                        al umedelor petale

acest cosmos lunecă trece umbra lui răsfirată
pe nori petală palidă peste adâncuri
ecoul său îndelung
supraviețuind plutitor în obscuritate

cîtă splendoare în haos cîtă teroare în ordine
văd trandafirul lumii destrămat în imponderabil
petalele lui umede
viața care nu mai iubește
Pămîntul care

se întoarce la sine.

(o mînă imensă)

Gloria de flacără a dimineții
înaintez oarbă prin lumina densă, solidă
mă clatin, n-am voie să mă clatin
port în mine ceva mai exploziv decît dinamita
mai puternic decît neantul.
Roza tumoral-aurorală a lumii, petalele ei
se desfac încet în creierul meu, carbonizat
ca o planetă contemplîndu-se, incendiată
Îi simt mirosul tare de cadavru și prunc
stînd gata să înflorească. Îi aud respirația grea.

Se deschide încet în creierul meu trandafirul
cu un milion de petale, picături de sudoare
și sînge cad fără sunet
se pregătește să iasă
                                să iasă
                                          să iasă

O mînă imensă mă poartă în palmă.

(să fiu materie, să o iau de la capăt)

Paie,    glod     un peisaj răvășit           o absență
o bucată de piele         iată ce văd

o femeie imensă          o maternitate fierbinte
care ne cuprinde pe toți

ne mai naște o dată     iată ce văd

un sunet salvator         o pată luminoasă de sînge       o
splendoare întunecată

o înserare prelungă deodată cu           o dimineață
nețărmurită

                                                            iată ce văd.

Foto credit Magda Cârneci: https://www.writersunlimited.nl/en/participant/magda-carneci

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment