E duminică, am dormit prost și am spiritul critic complet amorțit, însă asta nu mă face nesimțitoriu la poemele pe care Antonia Mihăilescu mi le-a trimis acum câteva zile pe [email protected] Ezit să mai spun ceva, ca să nu stârnesc iarăși furiile spiritelor sămănătoriste, dar fie ca zeii poeziei să mă înlănțuiască pe mine pe o stâncă și să vină vulturul ăla să-mi halească ficații, că eu tot scot focul acestor poeme și-l arunc peste voi, în lume.

Antonia Mihăilescu, 19 ani, elevă la Colegiul Național Petru Rareș din Suceava.

Membră a Clubului de poezie L.INK (LIGHT OF INK)

Laureată:

2017: Premiul I și Premiul Revistei  „Covorbiri literare” Iași – Festivalul de poezie „Nicolae Labiș”; Premiul I – Festivalul Internaţional de Literatură „Tudor Arghezi”; Premiul I – Simpozionul Internaţional „Literatura și celelalte arte”; Premiul al III-lea- Festivalul Internaţional de Literatură „Peregrinări”; Premiul al III-lea – Festivalul de poezie „Rezonanţe udeștene”; Premiul revistei „Alecart”- Festivalul de poezie „Nichita în luna lui Marte”; Premiul al III-lea- Premiile pentru Poezie „Nora Iuga”; Premiul al III-lea – Festivalul de poezie „Nichita în luna lui Marte”.

2018: Premiul TRADEM la Concursul Național de Poezie TRADEM; Premiul al III-lea – Festivalul-concurs de literatură „Alexandru Macedonski”; Finalistă – Festivalul „LicArt”; Premiul Asociaţiei Culturale “Pro Basarabia şi Bucovina”, filiala Arboroasa – Festivalul de poezie „Ion Cozmei”;

Marele Premiu la secțiunea reportaj, premiul al II-lea și premiul revistei „Convorbiri literare” la secțiunea poezie la Festivalul de literatură „Rezonanțe udeștene”; Premiul Bibliotecii Județene “I.H. Rădulescu” Dâmboviţa în cadrul Festivalului de Poezie „Constantin Virgil Bănescu”; Premiul I la Festivalul Național „Nicolae Labiș”; Mențiune la secțiunea teatru scurt și premiul revistei “Curier” la secțiunea poezie în cadrul concursului “Moștenirea Văcăreștilor”; Premiul al II-lea la secțiunea reportaj sportiv în cadrul Concursului Național ,,Un Condei numit Fair-Play”.

2019: Marele Premiu în cadrul festivalului ,,Nichita în luna lui Marte” ; Mențiune în cadrul festivalului ,,Ion Cozmei” ; finalistă în cadrul festivalului LicArt; Premiul I în cadrul concursului „Cea mai bună cronică de teatru”  organizat de Universitatea de Arte „George Enescu” Iași;  Premiul pentru cea mai bună piesă scurtă în cadrul Concursului Național de Dramaturgie „Matei Vișiniec” .

PUBLICAȚII:

Antologia ,,Rochii de zăpadă” ; Revista ALECART; Antologia LicArt ; Antologia „Casa de Poezie” ; Antologia „Bogdania” ; Antologia „25 Ani Poezie”; Antologia „Cea mai nouă poezie” (Zilele de poezie „Constantin Virgil Bănescu”) ; Revista online „Gazeta SF” ; Revista 7iași.ro

operahause

aici e casa refugiaților care citesc poeme și mănâncă sâmburi de caise ca suporterii semințele roase aruncate sub bănci crude-uscate a căror companie e ținută de femeia cu mătură care umblă mută printre noi prin teatre prin piețe aglomerate prin cafenelele spumei plasa cu smiley-face face cu ochiul celorlalți prinși în spuma asta murdară zici că s-au uns cu petrol ea nu vede târâie mătura în spate lasă dâra curățeniei ca atunci când arunci cu semnele tale ca să nu te pierzi în pădurea stufoasă neîncăpătoare mătura se oprește și plasa împarte smiley-face aici e casa refugiaților care citesc poeme și mănâncă sâmburi de caise când tavanul se încălzește tare se modelează pe corpul meu cumva moale cu răceala lui de înger vârfurile degetelor ritmul inimii mele dansează în pași rapizi de step compensează fiecare atingere scurtă care-mi ajunge pentru o lună de gândit la tine de făcut scenarii cu care voi adormi în fiecare seară după ce-mi voi repeta în bisk niagara oglinda pentru machiaj din baie nothing is gonna hurt you baby pe tonuri diferite până poate chiar voi crede

sub toracele tău

Numără până la zece

Oi pe câmpul ascuns sub toracele tău

Inspiră durerea

din părul tău proaspăt spălat cu șamponul de la TV în pauza filmului de seară așteptat atât de mult după o săptămână de țigări stinse la jumătate de păr ciufulit și dungi de pernă pe față de agende rupte la jumătate de lipstickuri mâncate de urme de ruj pe dinți de totul atât de

tu și oglinda sunteți atât de pline de urme din fiecare seară în care visele sunt transpuse pe

Expiră plăcere

pereții văruiți pe care mâinile refuză să-i mângâie așteptând

prima cuantă de căldură care te va duce înapoi

pas de deux

e vorba aici de o sumă imagini/ o copleșitoare
intrare în fugă un pas alt pas. ce pași mici

ai când vii la o mie de ani de la momentul ăla
când stabilisem că ora e 21 nu 21 de mii
nu mai punem pauzele care dublează timpul așa cum
rugina dublează vopseaua ca o soră mai mare
mai roșie

încă un pas. ai pașii mari când pleci nu pleci treci ca bolidul
pe lângă sufletul meu pe lângă rochia mea
înghețată brusc treci
ca bolidul
fugi cu bocănituri stranii pe asfaltul din filme horror
e cerul încărcat           

sub cerul din dogville
sub cerul lui nicole
cu fața spre nu știu ce imensă fericire

asta e n-am pentru tine inserturi tot filmul e turnat
pe platou/ lipsește fiecare cadru fix fiecare scenă scurtă animată
inclusă
lipită de cer ca o ceață nouă
calci pe un creier viu culoarea lui e rozacee calci pe căști
pe difuzoare

răul nu e ireparabil mai poți

pink fears

Pe aici coborâm scările
haide
facem doi pași și

de la intrare în fumul ăsta îți pot simți
respirația în ceafă
îmi mângâie leneș spatele
coastele încordate și
Taci.
genunchii îmi provoacă reflex rotulian mâinile se încordează
strângi la fereastră fiecare după-amiază de martie
în care se face întuneric din ce în ce mai târziu și
Taci.
aici îmi pot vedea fricile
uneori vorbesc între ele
își afundă picioarele în papucii mei roz cu iepuraș
dau drumul la televizor mă privesc amabil când intru în sufragerie
pentru un baton de snickers
Și pisica mea le știe n-au vrut niciodată
să-mi spună despre ce vorbesc între ele
când mă ascund sub pătură

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment