Începe să devină din ce în ce mai limpede că în zona aia dinspre Suceava se întâmplă ceva: ori apa conține oarece substanțe care, dacă găsesc „solul” potrivit, induc poezia, ori aerul e saturat cu inspirație și e suficient să te cuplezi la moleculele de oxigen și hidrogen ca să rezulte un compus liric, ori cineva bagă ceva în mâncare. Orice o fi, e bine că se întâmplă.
Astăzi m-am oprit în sfârșit asupra textelor Iulianei Ursachi, trimise deja de ceva vreme. Sper că așteptarea a meritat, fiindcă, iată, răspunsul este unul pozitiv. Îmi mențin părerea că poeții de azi, mă refer la cei aflați încă la vârsta adolescenței, au o maturitate incredibilă.
O dovadă certă există și în textele de mai jos (titlul primului poem este bulversant în genul „băgău”), cu tot insertul lor scandalos, întunecat-ludic, contrariant pentru pudici, mirobolant pentru cei care cred în libertatea limbajului, neconvingător (și deranjant) pentru poeții care au rămas cu lecturile undeva pe la începutul secolului XX.
Iată ce ne spune Iuliana despre ea:
„Mă numesc Iuliana Ursachi, am împlinit 18 ani pe 20 aprilie și m-am născut în Siret, județul Suceava, iar acolo locuiesc în continuare. Studiez la un liceu din localitate. Am câștigat câteva premii la concursuri literare și am fost publicată în două antologii, iar anul ăsta am participat la workshop-ul de poezie Super.”
Și acum, textele:
am distrus o prietenie de dragul păsăricii mele
eu și muierea unuia dintre ei avem ciclu 14 zile pe lună așa ca total
sânii noștri cresc doar în acea perioadă și ne dor peste puteri
trăim în alabama și pe fetița stăpânului o doare și mai rău
aș vrea să ne distrugem măcar o dată toți patru viețile
să fugim o zi de la fermă și să înviem găina tăiată
în semn de protest:
1. azi nu mâncăm animale
2. azi nu ne frigem
pentru mine au rămas aceștia doi
printre altele m-am regăsit în farfuria lor
și s-au bătut ca ouăle ei uitate aici ca gongul de corpul unei tipe
sunt singură hlizită și fugară la coadă după mcpuișor
din ăla netratat
tata – africa
peste precizia mea aștept după o vacanță fața de masă perfect așezată din prima în fiecare colț și preotul sfințindu-mi electronicele cu grijă
departe de altele gura mea a devenit o mașinărie
tot ce am desemnat vreodată că înseamnă muncă a dispărut când fiecare și-a luat lopețile din nisip și a plecat la școală
când eram mică eram făcută din apă și ceea ce mâncam sau ceea ce nu puteam citi sau ce puteam pronunța începând cu t și terminându-se tot (t)acolo
mă adun mereu când cineva primește pomană peste sicriu și apoi pleacă bârfindu-mi familia
există multe lucruri normale precum friptul limbii cu supă la pomenirea morților sau un livret militar
dislexia va dispărea până revin spunea tata –
peste arhiva mea de cover-uri t t t t t t t toto – africa
cumva îmi trece
waiting for the green light
iguana de pe animal planet care ține cu gheruțele
de timp își sfârtecă pe rând fiecare solzișor
ann se dă jos din uber își șterge pe rând fața
apoi hainele
cât de frumos ține un kent nanotek în sacoșa cu macrou
nu ți-a spus mama dimineață să nu mai furi creioane
ca să-ți faci bucle no heat
ondulatorul e stricat beculețul verde nu mai pâlpâie de mult
e plastic ars
la semafor apeși butonul degeaba
let the green get green and greener
sacoșa s-a rupt de mult oamenii de-afară au hainele gooey ann
vomită are singura haină leopard cu picățele verzi
acum ești vegană so send bob and vegana
pentru asta ești plătită
lucruri naturale
astăzi a murit mama
și o să depun cadavrul la o facultate de medicină
probabil că toți o vor atinge pe dinăuntru
și vor fi fericiți că au învățat lucruri noi
sper doar să nu fie fingărită
