Simona Nastac a studiat Istoria și Teoria Artei la București și are un Master în Creative Curating la Goldsmiths College, Londra. A curatoriat expoziții de artă contemporană la Londra, New York, Seul, Praga, Sankt Petersburg, Cluj, Craiova și București, precum și proiectul de poezie și animație Polifonic, prezentat recent la Londra, Bruxelles, Berlin, București și St. Andrews (Scoția).

Din 2016 este curatoarea serii de poezie experimentală din cadrul Festivalului Internațional de Poezie București. În 2017 a câștigat premiul de debut în poezie „Alexandru Mușina – Regele dimineții” și a publicat primul său volum „Culoarea deprimantă a mierii” la Editura Tracus Arte din București.

Selecții din poemele sale au fost publicate în revistele Literomania, Crevice și Poesis internațional, în antologiile Tu, înainte de toate (Paralela 45, București, 2018) și Europoe (Kingston University Press, Londra, 2019). Poemele sale au fost traduse în rusă și catalană. A susținut  lecturi publice la Festivalul European de Poezie (Londra, Canterbury și Manchester), Poeți la Meru (Iași), Tramvaiul 26 (București), Tipografia (Brașov). www.simonanastac.com

oul-fosilă

scoici bivalve, hidre, arici de mare,
așchii de silex, fărâme de granit.
un melc întreabă nu vrei sa-ți ghicesc, frumoaso
ba da zi-mi
câtă sare-i în mare, cine suntem, încotro ne-ndreptăm.

țară mică, de provincie,
cu densitatea 5.513 g/cm3
turbine eoliene și specii nevii

biserici
între blocuri
blocuri între fabrici și fabrici
între cimitire, iar verbul
a canaliza miroase în egală măsură
a resturi umane și
succes

undeva, prin preajmă, se-ntinde câmpia

m-am așezat de-a curmezișul patului
cu capul gravitând spre pata de cafea
din covor. 100% lână,
stil berber.
am început să-mi ghicesc
în urma de zaț rezistentă la Persil:
vei primi o moștenire
o treime pentru gaz, una pentru apă și
una să-ți suni părinții. să le spui că pluriperspectivismul
normativ – situațional – existențial
e o chestie. din cărți.
în realitate, părinții își privesc copiii
în ochi
fără să vadă
victimele

jump cut

mergeam la nuntă
un pui congelat într-o mână
dresuri fine și zarzavat în alta
locul faptei: straturi intermediare
de smalț și vopsea.
mi-am tras ciorapii nuzi
încălțările din catifea
am început să jumulesc puiul
leușteanul
și altele folositoare
minții.
tocurile se lipeau de linoleum
ciorapii s-au deșirat
mireasa striga să fie supa gata
până vin nuntașii
da’ de ce te măriți
plec la Obor după dresuri noi
mai dați-mi trei inimi și-o pupilă
dreptunghiulară
o vulpe urbană mă privea
prin fereastră

(publicate în Culoarea deprimantă a mierii, Tracus Arte, 2017, volum câștigător al premiului „Regele Dimineții” în cadrul concursului de debut „Alexandru Mușina” 2017)

El Dorado sau Pluta Meduzei

am fugit de-acasă să văd când unde cum
mă împotmolesc: în banda de absorbție a prafului
din jurul nucleului scânteietor al galaxiei Ochi Negru
în pământul primordial fluid care încă formează
sfere concentrice din metal topit
sub atomul grec indivizibil sau
în câmpul electromagnetic al fotonului
purtător de lumină
am hrănit plantele, am împachetat pânzele
nepictate, cuțitul de paletă, o biblie cu autograf
m-am spălat pe mâini, apa era aurie, venea de undeva
din jurul nucleului scânteietor al galaxiei Ochi Negru
din pământul primordial fluid care încă formează
sfere concentrice din metal topit
de sub atomul grec indivizibil sau
din câmpul electromagnetic al fotonului
purtător de lumină
am lăsat-o să curgă
să văd când unde cum o să se împotmolească
m-am urcat pe plută
ce călătorie extraordinară în inima antimateriei!
când o să ajung la mare, voi construi o barcă
cu ea voi naviga spre nord, voi scrie istoria
cum alții scriu piese de teatru
Gaia mă va iubi și cu ea voi clădi
cea mai pură dinastie cunoscută vreodată de om
în banda de absorbție a prafului
din jurul nucleului scânteietor al galaxiei Ochi Negru
în pământul primordial fluid care încă formează
sfere concentrice din metal topit
sub atomul grec indivizibil sau
în câmpul electromagnetic al fotonului
purtător de lumină
vom străluci, din interior, ca viermii
plictisiți de carne

(publicat în Poesis international, nr. 1(23) / 2019)

Patreon - O mie de semne

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment