David Topală este din Dorohoi, județul Botoșani. Inițial mi-a trimis un text (care mi-a plăcut foarte mult) cu care mi-a mărturisit că își „încearcă norocul”. Ei bine, norocul i-a surâs și i-am cerut încă câteva poeme ca să pot alcătui un grupaj și să le pot publica pe www.omiedesemne.ro

Înainte de a da drumul textelor, să vedem ce ne-a mai spus David despre el: „Poezie am scris puțin cînd eram mic, cîștigînd și cîteva concursuri regionale al căror nume nu’l mai știu (oricum nu trimisesem eu poeziile, ci profesoara de română). Apoi m’am oprit. Am reluat recent, acum 3-4 ani, cu cîteva luni înainte de a începe Facultatea de Litere, pe care am absolvit’o vara aceasta, acum fiind înscris la Masterul de Studii Literare.”

mătrăgună

furtuna stoarsă prin sita pădurii începe să
îi încețoșeze urmele tălpilor goale unse
cu sînge fecioresc de un timp. li se șterge

urma precum i se șterge ei, mult mai
încolo. acolo. unde urmele nu pot ajunge
unde vîntul nu mai mișcă frunze, unde

inima nu mai bate sînge. cum s’o auzi
cum rage cu craca’ntre picioare, cum
ecoul e la unison cu corzile vocale rupte

cînd tu n’auzi nici măcar că inima stă
să’ți bată sîngele afară din piept, cînd
retina stă să’ți zboare venele afară din

ochi, cînd se’mprejmuie pe sine tot
tăvălugul vaselor de sînge și se’ngroașă
se’ntărește, se’mpresoară, se’ntretaie,

se zbîrcește groasă ca o rădăcină, pîn’
ce’ți smulge și erecția suprasaturată,
și supraîncărcările cerebrale roș-vineții

și toate pînzele sangvine de păianjen din
globulele nucleare supraexcitate. cum să
îi adulmeci mirosul de orgasm și transpirații

și de pizdă în călduri… sar broboanele de
sînge cînd pădurea’ți smulge’aproape
rădăcinile’ngropate prin aorte, capilare,

trage, trage! trage’i tare! tare-tare să ți’o
tragă! smulge, mulge, muge tare și’n
prinsoare și’n ninsoare. trage’i vara după

tine în nămeți de’omăt de codru, ragă
fiara, intră’n tine, peste tine crapă nouri.
zi’i pe nume înc’odată, ei, ce piere’a mia

oară. dă’i din vine lîngă groapa ce’ți săpă
ție nămetul. vrei s’o uiți și să te uite tot
ce mișună prin tufe? sau s’o ai, mușcînd din

tine. și scuipînd, rîzînd, spre lună?…

un mistic refuzat

că dumnezeu mi s’a arătat arzînd pe fundul sticlei
storcîndu’și creierii între ispita de’a exista și de’a nu…
balansîndu’se ontologic precum ultima fărîmă de drojdie lichidă
iar duhul făcea spume…

cînd îmi pierd conștiința, pe furiș strecoară iarna
iar rostogolu’mi ‘n nămeți sfîrșește’n sînge lac stătut…
cu gît uscat scuip ‘n lumînarea care’mi scuipă ceară încinsă
cu tine sau fără, înnebuneam la fel…

desprinsă din icoane ți’era pizda’n nopți de veghe
iar gîfîieli răs-săpau ‘n sub-straturi de glosolalii fosilizate…
precum ‘n josurile’ți mlăștinoase, fîntînoase, așa și’n înălțimile’ți cărnoase
același plin adînc mi’era…

insomnia interstelară

cobor încet, treaptă cu treaptă
al șaptelea soare de la pămînt la lună
a șaptea lună de la pămînt în infern
al șaptelea pămînt din infern în infern
a patru sute șaptezecea groapă
din al treisprezecelea zigurat răsturnat
peste terenul în care fusese
a trei sute treizeci și treia piramidă
din cele nouă sute nouăzeci și nouă
aruncate în aer cu exploziv
din praful din centrul cometei
din centrul celei de’a treizeci și șasea
centuri de comete dintre orion și cancer
cancer în stadiu terminal, cancer la creieri,
cancer la carină, la puppis, la pyxis și velă
cancer precum în cer așa și pe pămînt
cancer precum în iad, așa și’n rai
cancer de la răsărit la apus și dincolo de el
cancer infestează și celelalte universuri
cancer multiversal, cancer multidimensional

insomnia interstelară

playback lînced pe o terasă
bere. pizza. bere bere bere
înc’o bere, aici, uăi pulă, BERE!
pentru…
…cînd ne va fi mai rău, să ne fie ca acum
chelner tînăr, ar vrea să fie mai bătrîn
logodnica întreabă pe
logodnic. cui i’ai dat mesaj? logodnicul
ar vrea să
‘i sugă pula la noapte.
playback pe terasă
uneori live, cînd se trezește
muzicantul. copiii țipă, părinții nu
‘i aud. țipă
berea demult încălzită în halbele
neiubite de pusălăi –
țînțari vamipiri sugaci
pînă’n zori
departe
muci

insomnia interstelară

nu sînt
vînzătorul ambulant de cizme spaniole
nici negustorul de tescovină ritualică
care uneori se suprapunea cu corpul meu
dar niciodată cu biografia, nici
profanatorul de morminte care’mi desena
semnătura pe cruci răsturnate,
nici marele inchizitor la a șaptea rescriere
a demonilor, nici raskolnikov cînd
își corecta autobiografia, nu’s
prietenul lui faust, teroarea secretă a
lui maldoror, nici scepticismul din
creierii lui belșațar, nici împietrirea
fiicei sionului, nu’s armonia din blasfemie,
canonizarea lui baudelaire ori sminteala
lui nero. nu, n’am pornit eu focul! nu’s
nici viermele care nu putrezește, nici cei al căror vierme nu va putrezi. nu’mi
sînt un alter ego, nu’mi sînt mie eu, nici
sine nu’s. nu sînt cel ce sînt. nu’s eu
cel care’ți scrie toate astea

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment