Citind poemele lui Florin Bobei am avut o ciudată senzație de déjà vu, mai ales la poemele stalker și calvin klein, pe care, nu știu de ce, mi se pare că le-am mai citit undeva. Este, cred, doar o impresie, fiindcă nu m-am apucat să fac investigații, mi-am spus că e doar una din chestiile alea recurente ca atunci când îți amintești de o întâmplare pe care de fapt n-ai trăit-o, fiindcă a fost doar o secvență dintr-un vis și nu aveai cum.

Oricum, în altă ordine de idei, poemele de mai jos nu par deloc ale unui tip fără CV literar. Sunt scrise cu mână sigură, care stăpânește totul, de la tehnică la recompunerea realului din amintiri & fulgurații în genul lui Cortazar, de la vocea auctorială care știe ce spune la fragmentarea bine temperată, de la sentimentalismul ținut în frâu la limbajul licențios fără derapaje către vulgar.

Iată ce mi-a scris Florin Bobei despre el:

„Nu mă recomandă nimic ținând cont că nu am un «CV literar». Mă numesc Florin Bobei, am 24 de ani și am terminat Dreptul. Actualmente încerc marea cu degetul într-un domeniu pe care, până acum, l-am simțit în bună măsură doar ca spectator.”

Dragă Florin, o spun sigur, de azi nu mai ești doar spectator, ci protagonist într-un „domeniu” în care sper că vei mai face multe lucruri bune precum cele de mai jos.

când te-am chemat la film după sărbători

și mi-ai scris patetic
vorbesc prea mult despre mine în ultima vreme și
mă frământă prea multe lucruri
încerc să fiu într-un loc, în locuri diferite
dar nu știu
nu mă simt acolo
e ciudat, nu pot să-ți explic
na, hai cu filmul ăla
am plâns, maria, am plâns ca un nebun
ca atunci când m-am uitat singur acasă în deal la hable con ella
până la urmă ce era așa de plâns unu care
o violează pe fata în comă de care avea grijă
de care era îndrăgostit
și celălalt alege să-i fie prieten
ce era așa de plâns în faptul că omul ăla a ajuns așa
pentru că altfel nu avea nicio șansă și până la urmă ne-a arătat
că iubirea e mai mult violență decât altceva și
un viol poate fi mai uman decât un futai de ocazie
ce era așa de plâns în faptul că te-am văzut în seara aia
în centru vechi când mergeam cu M să ne frecăm lângă burtoși de copile
& tu prizai ritmurile cu șmecherii despre care
prietenele tale zic că le fut bine ce era de plâns
până la urmă tinerețea abia apăruse și era
șocantă în felul ei în noaptea în care
am stat pe terasă la starbucks lângă mall
în pustiul orașului
cu țigări poștite & tequilla de la non-stop
încremeneala răsăritului & primii oameni
și tu în duioșia ta singulară
în lumina rece la minus zece
grade mi-ai luat-o în mână
fericită
așa ne-am cunoscut.

stau oamenii încrucişați câte doi şi mai apoi

câte patru. Ce mai figurație şi viața asta
într-un vagon în care eşti doar o variabilă într-o ecuație,
iar restul nu e decât fantezie. Copilul
cu suflete moarte,
adolescenții care se pipăie
într-un fel în care nu li s-a spus niciodată că sunt frați.
Şi toate pot fi la fel de bine aici sau aiurea
într-un spațiu colectiv care vrea tot mai mult.
Când mi se face frig mă întorc înapoi în spațiul meu virtual
unde îmi scrii că e furtună şi se rup copacii în bucureşti.
Dar noi suntem aici în spațiul nostru conectat
unde e tot mai bine.

stalker

În față la mega între blocuri unde miroase a frig și urină
ai zis că orice bărbat poate fi pedofil
și ne-am uitat la oamenii
trecători, am râs și laur a făcut caterincă. Acum e la pârnaie,
şi-a violat fetița şi nimeni nu mai vorbeşte despre asta.
M-am tot gândit la momentul în care și-a pierdut controlul,
până la urmă fiecare are deciziile sale rușinoase. Într-a șasea
îmi urmăream o colegă de care eram îndrăgostit până ajungea
acasă. La început am fost singur, apoi a venit şi radu cu mine.
N-am ştiut niciodată de ce
și-acum nici el nu mai ştie.

retro vis

îl citesc pe juarroz şi plouă-n fundal în râuri şi rânduri
mai rar
și mai rar.
Putem să ne mirăm şi bizar
sentiment să ştii că aia
poate fi apă sau altceva.
Acid sau idei despre o lume obscură de catifea.
Mă uit cum dansează goală prin bălți şi mâțe nebune
sar după ea. Sar mâțe nebune ca-ntr-un dans tribal
lângă canal sar mâțe nebune.
Poate fi fantezie să crezi c-ai ațipit,
să stai liniştit într-o stare de veghe.
Din coridoare s-auzi futu-ți cristosu mă-tii
de copil şi să-ți fie teamă c-a venit taică-tu.
Acum te mai gândeşti uneori la dumnezeu,
la delir sau la cum ai putea să vezi ce e în spatele lui.
Dar dacă te uiți mai atent acolo la birou
pe telefonul tău făcând scroll şi exclami.

calvin klein

dimineață și soarele care se vede doar pe asfalt
senzația de mic mastodont și viață pe fața ta înclinată
impresia stranie că în tine se trăiește mai bine.

mă duc spre fereastra din erbalunga unde
mișună oamenii mici în fața unui câmp albastru
întins ca o reclamă oarecare pe magheru
de exemplu between love and madness lies obsession
text megaloman & vertical ca un poem.

inima tresaltă mai întâi la vibrația din buzunar
apoi la dorința de a vedea pe cineva fumând &
a respira cu poftă aroma amară.
mă uit la cafea cum dă pe foc și nu o
opresc.

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment