Una dintre sălile elegantului sediu din strada Nicolae Crețulescu nr. 8 al Muzeului Național al Literaturii Române a găzduit aseară lansarea antologiei apărute la Editura Cartier și întocmite de Emilian Galaicu-Păun, „Dați totul la o parte ca să văd”, de Eugen Cioclea. Evenimentul a fost urmat de proiecția filmului „Eu, geniu Cioclea”, realizat de Casa de filme OWH TV Studio, 2018, în regia Violetei Gorgos.

Au fost invitați, pe lângă Emilian Galaicu-Păun (redactor-șef al editurii Cartier) și regizoarea Violeta Gorgos, poetul Claudiu Komartin (care a și moderat, de altfel, lansarea), poetul Cosmin Perța,  directorul general al Casei de Filme OWH TV STUDIO, Virgiliu Mărgineanu, criticul literar Cosmin Ciotloș, precum și pictorul Nicolae Guțu.

[image_with_animation image_url=”2599″ alignment=”center” animation=”Fade In” box_shadow=”none” max_width=”100%”]

Aceștia au luat, rând pe rând, cuvântul, și au spus cuvinte emoționante despre poetul Eugen Cioclea. Primul a fost moderatorul Claudiu Komartin: „E o seară emoționantă, e o seară în care vorbim despre și lansăm o carte minunată a lui Eugen Cioclea. Este cartea care va rămâne, este cartea care va fi selecția, antologia de referință din opera acestui poet extraordinar, prea puțin cunoscut de partea asta a Prutului. Sper ca apariția volumului antologic îngrijit de Emilian Galaicu Păun să schimbe lucrurile, adică Eugen Cioclea să fie în sfârșit receptat, evaluat la justa valoare. Din pricini pe care le cunoaștem cu toții sau le intuim, care țin de tot felul de comoții istorice petrecute în ultimii treizeci de ani, Eugen Cioclea nu a ajuns să fie cunoscut și apreciat aici ca unul dintre marii poeți de limbă română al ultimelor decenii. Cred că este unul dintre poeții români cei mai puternici, cei mai vânoși, o prezență de neocolit.”

[image_with_animation image_url=”2601″ alignment=”center” animation=”Fade In” box_shadow=”none” max_width=”100%”]

Violeta Gorgos & Emilian Galaicu-Păun

L-a urmat, cu un discurs foarte emoțional, redactorul-șef al editurii Cartier și antologatorul volumului, Emilian Galaicu-Păun: „L-am cunoscut pe Eugen Cioclea în decembrie 1986. Pe mine m-au fascinat de fiecare dată aceste căutări foarte dureroase ale lui și capacitatea extraordinară de a se reinventa la modul cel mai radical. Cred că asta se simte foarte bine mai ales în ultimele texte ale antologiei, pe care le-am cules de pe niște foițe. Este un poet absolut extraordinar, greu de prins în niște limite cronologice, pentru că eu, care l-am știut de la Moscova în toți acei ani, nu-mi dau seama ce poeme au fost scrise în anii 70-80. Dacă ar fi să rezum în câteva versuri toată drama, tot ce s-a întâmplat cu el, toată contorsiunea asta pe care a trăit-o, acestea ar fi următoarele: „stau și mă uit la ochii tăi asfințiți/ ca la o capră în ceață/ totul vine/ totul se întâmplă acum/ nesuferita schimbare la față”. Sper foarte tare ca această antologie să-i facă dreptate. Acum cinci ani, la moartea lui Cioclea, au venit și ministrul Culturii, și primarul, și toată lumea s-a bătut cu cărămida-n piept și a spus că o stradă, un bulevard sau un cartier din Chișinău o să trebuiască să se numească Cioclea. Nu s-a făcut nimic, bineînțeles.”

[image_with_animation image_url=”2602″ alignment=”center” animation=”Fade In” box_shadow=”none” max_width=”100%”]

În continuare, Claudiu Komartin l-a întrebat pe Cosmin Perța când și cum l-a descoperit pe Eugen Cioclea și ce a însemnat poezia lui pentru el. „L-am descoperit destul de târziu pe Eugen Cioclea, pentru că am ajuns târziu în Republica Moldova. S-a întâmplat în 2007, iar oamenii cu care aveam cât de cât legături pe-acolo au început să-mi povestească despre el. Era un om cu o mitologie foarte puternică în spate, aproape incredibilă. Mi se părea că foarte multe lucruri sunt inventate, dar am aflat pe urmă contrariul. Atunci, oricum, a existat o deschidere pentru acest personaj, pe care l-am căutat după aceea. Era foarte greu, chiar și până acum, să-i găsești poemele. Am găsit destul de multe texte și lucrul care m-a frapat, pentru că erau texte din perioade diferite, a fost faptul că mi se părea că omul ăsta vine dintr-o altă zonă de înțelegere, adică de percepție și asumare a ceea ce numim poezie. Totul era trecut printr-un soi de existență foarte dinamică, vie, comunicativă. Totodată mi s-a părut fascinantă capacitatea lui de a transgresa nivele stilistice. Lucrul ăsta mi-a ridicat un prim semn de întrebare: cum de un poet atât de bun, de divers, de intens, poate să fie pur și simplu trecut cu vederea? M-am gândit că Eugen Cioclea venea dintr-un alt spațiu decât cel al Republicii Moldova. El venea dintr-o cultură rusească, asumată, a poetului damnat. Totodată avea deschiderea aceasta imensă spre cultura rusă, de unde se putea învăța enorm. (…) Pe Cioclea îl percepeai uman. Nu puteai să-l percepi stilistic, estetic, ci uman. Iar uman, omul era într-o decadență asumată, continuă, puternică, care venea cumva să gireze tocmai textul pe care-l scria. Or, lucrul acesta era foarte greu de perceput atunci. De ce n-a fost perceput în literatura română? Tocmai pentru că a ajuns atât de greu aici” a spus, printre altele, Cosmin Perța.

[image_with_animation image_url=”2604″ alignment=”center” animation=”Fade In” box_shadow=”none” max_width=”100%”]

„Crezi că poate să aibă loc o revenire, o reactualizare a poeziei lui Eugen Cioclea așa încât să spunem peste douăzeci de ani că numele lui poate fi rostit printre cele câteva ale epocii sale?” l-a întrebat Claudiu Komartin pe Cosmin Ciotloș. „Întrebarea mă pune la perete, să zic așa. Trebuie să-mi fac mea culpa. Nici eu, în antologia legată de generația 80 pe care am alcătuit-o, 111 cele mai frumoase poeme, nu l-am inclus pe Cioclea. Acum, după lectura acestei antologii, l-aș include cu cel puțin cinci poeme, ăsta fiind maximumul pe care l-am conceput atunci. E un poet de cinci stele. În ce mă privește, cu onestitate o spun, l-am ratat pentru că nu știam despre el, pentru că citisem frugal din poemele lui. Îmi plăcuseră, dar nu puteam avea, din niște simple piese, o imagine de ansamblu, așa cum îmi oferă această antologie tocmai apărută. Ceea ce se găsește aici e solid de la un capăt la altul. Doar dacă vrei să cauți nod în papură poți strâmba din nas la câteva texte. Altminteri, e unul dintre cei mai impactanți poeți români pe care am avut ocazia să-i citesc în așa-zisa contemporaneitate” a afirmat criticul Cosmin Ciotloș.

Seara a continuat cu povești despre poetul și omul Eugen Cioclea, spuse cu un delicios talent de pictorul Nicolae Guțu, cu câteva considerații făcute de regizoarea Violeta Gorgos pe marginea realizării filmului și, evident, cu vizionarea propriu-zisă.

gelu diaconu
https://www.facebook.com/omiedesemne/

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.