Este primul weekend din acest an în care am liniște și s-a făcut vremea să vă scriu un bilet. Sper ca rândurile mele să nu vă caute mult, să vă găsească repede și bine.

Unii ați început deja munca, alții încă nu v-ați întors în oraș, dar vă rog să mai stați un pic plecați — e mai puțin trafic, mai liniște. Dacă mă înjurați, zâmbesc și tot vă povestesc așa cum îmi vine, fără osteneala omului care vrea să vă impresioneze. Doar vă povestesc, cum v-ați obișnuit, despre chestii, trestii, balamale și treburi care se țes la marginea minții între ce trăim și ce citim.
Zilele astea am citit iar despre prietenie — cum imprimă timpul când are greutate.

Blândețea jazzului de cafenea curge din YouTube, lumina veiozei face pe reflectorul în lacul roșu al unghiei mele, cade apoi pe cochilia de catifea care se repetă ca model introvertit al cuverturii pe care zac când mă gândesc la unitatea de măsură a prieteniei. Care credeți că ar fi? Ca prim răspuns: timpul, nu-i așa? Suntem prieteni de mulți ani, deci suntem prieteni buni. Asta să fie? Clar e și asta. Dar numai dimensiunea asta, a timpului? Nu. Firește că nu. Mai sunt și întâmplările, emoțiile, pățaniile, certurile, evenimentele, împăcările etc. Dar contează nivelul de intimitate, importanța și intensitatea? Ba bine că da. Dar cum s-or numi toate ingredientele astea? Adevăr? Adevărata prietenie – ce e aia? Mie îmi vine să o numesc greutate.
Prietenie grea –
nu dificilă opusul lui facil, ușor, ci grea — cu însemnătatea anilor, întâmplărilor, a istoriei dintre punctele intense și plajele liniștite pe care se întâlnesc oamenii cât trăiesc.

Mă gândesc că greutatea prieteniei se poate măsura în carate precum pietrele prețioase. Așa cum relația între greutate și dimensiune diferă la pietrele prețioase și valoarea prieteniilor poate diferi precum un rubin sau un safir de 1 carat care este întotdeauna mai greu, dar mai mic în dimensiuni decât un diamant de 1 carat. Nu știu dacă v-am pierdut pe drumul analogiei poate prea prețioase, însă sper să strălucească mai tare decât șablonul ideea că prietenia este prețioasă indiferent de unitatea ei de măsură.
 Oamenii vin și pleacă. Unii rămân mai mult. Dar tot pleacă. Sau pleci tu. Puțini rămân cu greutate – o amprentă bună în țesutul timpului interior. Și e firesc așa. 

Acum, că tot am pomenit de chestiuni așa valoroase, vă împărtășesc titlul unei cărți minunat îngrijită — o bijuterie epistolară — din care vă aduc scrisori cu un entuziasm care probabil l-ar irita pe N. Iorga. Da, ați ghicit e vorba de scrisorile avangardiștilor, mai exact, Geo Bogza și Sașa Pană – Exasperarea creatoare

(Vă reamintesc despre Bogza că era cool nu numai pentru că a făcut pușcărie pentru texte pornografice care aveau (au) forță în sine, nu doar să-l enerveze pe Nicolae Iorga & co.)

Dacă ar fi să aleg o coloană sonoră pentru scrisorile dintre Bogza și Pană, fără ezitare aș alege suita Carnavalul animalelor scrisă de Camille Saint-Saëns. Poate sună aiurea, dar așa îmi sună mie forța vitală, umorul, intensitatea lexicală, sensibilitatea și savoarea spectaculoasă pe care am resimțit-o similar și la E. Brumaru în scrisori.
Nepotul lui Sașa Pană, Cosmin Pană este editorul acestei cărți despre care nu am cuvinte în care să încapă toate vorbele de laudă și aplauze pentru cât de profesionist și îngrijit s-au cules bilete, sute de scrisori, cărți poștale, fotografii și afișe legate impecabil în acest volum ce-și merită citite și toate coperțile, notele și postfața semnată de fiul autorului, Vladimir Pană.

Și nu, nu este o carte doar pentru pasionații de avangardă, nu doar pentru istoricii literaturii, este un deliciu și pentru muritorii de rând ca noi, poate fi citită în tihnă, la cafea — câte un pic, câte un pic.

Despre prietenia dintre Geo Bogza și Sașa Pană mai bine vă las un citat din Născut în `02 , mai bine spus un fragment pe care-l regăsiți și pe coperta patru a cărții de care v-am tot pomenit.

În rest, nu mai lungesc povestea, vă doresc un an nou cu prietenie, cu posibilitatea reabilitării visului, vă las scrisorile și vă rog, vorba lui Bogza —
stați la pupat,
G.  

ÎN ZIUA DE 14 OCTOMBRIE 1928 am primit din Buștenari prima scrisoare de la Geo Bogza. A fost începutul unei întinse corespondențe cu grafica luminoasă, clară, aerată. George Bogza (abia din aprilie 1929 a devenit Geo) îmi trimitea scrisori de 10, 20 și – prin 1931, 1932- i chiar de 60 și 80 de pagini (un pachet, un caiet). În toate mă copleșea cu dragostea, cu prețuirea ce-mi mărturisea pentru tot ce scriu, pentru munca de la unu, pen- tru puritatea și fuga mea de cel mai mărunt compromis. Scrisorile erau și imense confesiuni, toate neliniștile și gîndurile, problemele ce-l frămîntau se oglindeau în acele sute de scrisori care purtau ștampila oficiului Telega.”

Sașa Pană, Născut în `02

Am cules scrisori din volumul Exasperarea creatoare: corespondență, Geo Bogza, Sașa Pană, Editura Pandora M, Colecția Anansi Ego, 2022, pag. 29, 30, 54, 55, 76, 77, 78, 130, 131, 144, 184, 185, 279, 280, 281, 342, 343.

[c.p.]
Căsuța Poștală 114
București 1
7.2.1929

lubite Sașa
Unde dracu ești: La Buc. la Iași la Dorohoi?
Recent am primit c.p. d ta și no. 10 din UNU. Este un număr nu mai grozav decât cele trecute dar prin perseverența voastră deschide tot mai adânc bulevarde în sufletul meu. Tu și Moldor — vă asigur — aveți un dinamic monument în carnea mea. Vă pup. Vă pup. Vă strâng mâinele și vă strig: URA. Cred că a sosit timpul să riști un drum până la Buștenari. Vrei? Vino! Mâine îți voi scri mijloacele. Îți mângâie fruntea de novator

Geo
***

Iubite Geo

Cred că mă vei primi în familia germană ce proiectezi la Buștenari. Voi dezminți rîndurile de pe fotografie (doar vreun ac- cident C.F.R. să nu mă descompună, lîngă un macaz). După ce-ai plecat din București, am stat 10 zile înșiruite, precum mărgelele. Mormona [Alla, prietena lui Roll] — ai cunoscut-o la Roll? — e  bolnavă, (la spital). Am fost ieri cu toții la ea. Asară am fost în familie germană și azi iată-mă pentru zece ore la Iași. (Să caut fonduri pentru „UNU”).
Știi că țîțele fetelor se numesc — cu de la Roll botez — „bogze”?
Îți mulțumesc pentru tot ce-mi scrii, ce gîndești despre mine. Te sărut 

Sașa Pană

Iași 1.VII.929

***

Căsuța poștală 114
București 1

Iubite Sașa

mă bucură enorm vizita pe care tu vrei să o faci familiei germane de aici. De altfel să știi că familia germană sunt: eu singurul capabil să vă înțeleagă să vă iubească. Peste câteva zile va trebui să sosească Victor [Brauner].
Am închiriat intim loc o cameră exclusiv pentru voi, chiar cu Victor aici mai poți veni și tu și chiar Alecu fără ca aceasta să facă vreo incomodare cuiva. Când vei sosi vei fi îmbrățișat de milioanele mele de brațe sărutat de milioanele mele de buze.
M-a încântat peste măsură denumirea de Bogze dată țâțelor, asta îmi place grozav și te rog imens să ai grije ca această denumire să se întindă să prindă rădăcini.
Eu te aștept oricând.
Geo

5.7.1929

***

Buc. Crăciun 929
Zona I (la curtea cu juri)

Scumpe Geo

Ceața ce ață și polei fără lei. Vin de la Brîncoveanu Constantin boier vechi, vin vechi și domn creștin și fratele tău e a doua zi după operație, deși e prima zi de crăciun și e bine, febră absentă, poftă de mîncare prezentă. Sașa Pană recomandă răbdare şi se duce la masă și te salută perpendicular pe buștenari. 

Sașa Pană
* * *

Domnului Sașa Pană
Revista UNU
Str. General Angelescu, 163, București 2

Dragă Saşicule,

te salut, te salut și te pup. Aseară a venit frate-miu de la București și mi-a spus felul gingaș și cu melon în care l-ai vizitat la spital. Să trăiești, să trăiești. Pe aici, frig berechet, dar zăpadă, ioc. Așa că din partea bobsleighului stăm – n-am mai sta – prost. Dar ce are a face. Îmi spunea frate-miu că vreai să vii cu el. Rău ai făcut că n-ai venit. La urma urmei îl dăm dracului de bob. Dar pentru că tot n-ai venit, să sperăm că până ce ai să vii va ninge.
Chestiunea stă însă așa: de îndată ce va ninge eu îți voi scrii: „Dragă Sașa VINO”, iar tu să vii că dacă ai să stai mult pe gânduri se topește zăpada și apoi iară și iară. Dacă vom vedea că trece Ianuarie și tot nu se face de bob, atunci sper că vei veni, indiferent de zăpadă. Asta dacă o vrei poți să o faci și acum. Eu sunt mereu acasă. Doar din două în două săptămâni mă duc câte două zile — Sâmbăta și Dumineca — la Câmpina pentru diverse mișcări oarbe. Nu cred să ai ghinionul să vii tocmai când lipsesc eu. Dealtfel cred că ai sta mai mult de 2 zile, astfel că eu aş avea timp să mă întorc. De altfel (fir-ar al dracului de „fel”)  dacă știi când ai să vii, comunică-mi spre a sta acasă și a pavoaza cu stindarde sufletul meu.
 Fratele meu operat e bine.
Mama te dorește. La fel fratele ăl mai mare. Prin urmare…
Ce mai faci tu dragă Saşa? Ce mai face individa mimi. Ce?
Ai mâncat cârnați și sarmale în familii germane?
EU aștept UNU
și pe Sașa neb-UNU.

Te sărută, Geo

Buștenari, 4.1.1930

P.S. genial, colosal, hibernal. Vei primi niște afișe. Vei vedea pe ele VACUFURI. Eu povestisem unui individ mai şmecher de aici chestia cu vacufurile și el tipărind niște afișe de bal ca să atragă lumea a scris o serie de cuvinte cabalistice, printre cari și vacufuri.

Când vei veni îți voi povesti amănuntele cari sunt amuzante și senzaționale.
Dă-i un afiș lui Fox. Parcă el a lansat vacufurile?

Buc. 19.VII.930

Dragă Geo

„Unu” no. 28 s-a dat la imprimat. Cum eu voi lipsi încă opt zile din București (mă reîntorc la concubinajul Moldov-Sașa), trimite — cît de curînd —  materialul pe adresa lui Roll.
Te sărută urcat pe masă

Sașa

 Salut! Leopold Kosch [socrul lui Victor Brauner]
Cine mă pupă-n curu’ gol
De la Homer la St. Roll?
1. o rîndunică
2. Mărioara

***

D-lui Sașa Pană
G.G. Mârzescu no. 5
Dorohoi

S-au primit cele trei cotidiene dorohoiene, s-au citit și s-a aflat: Tudor Arghezi va ține o conferință la Botoșani, loploplița mandralena a căpătat premiu la universitate – primiți vă rog sincerile mele felicitări şi condoleanțe – la fel a pățit și dl. Kântar [Robert Cantar, supranumit „pieliță fină”,  în 1952 era profesor la materia „Constituția R.P.R.” însă, practic, preda, în pofida la programului, psihologie la Liceul Cantemir Vodă din București.] și încă alte două personaje dorohoiene pentru cari trebuie să fim mândri. S-au mai aflat diferite căsătorii, logodne, polițe protestate și câteva morți de oameni cumsecade. De asemenea că nu dl. S. și Segal justus ar fi scris articolul „Prin bezna intelectuală” articol semnat de dl. S. Segal Pan.

Ştim de acum că pâinea la Dorohoi este cam rea cu toate că primarul orașului, dl. dr. C. Vereanu nu e partizanul monopolului alimentar, dar dacă se dă mână liberă marelui gheșeftar d. Noeh Charass și așa mai departe până ce vă pupă pe toți Geo.
La Buștenari: 20 iulie 1930
S-a primit plic cu scrisori pentru voi și cu desene pt. Madda Holda?

***

Dlui Sașa Pană
Revista UNU General Angelescu 163
București 2

Îți mulțumesc dragă Saşa pentru invitația ta de „a veni cât mai repede și a pleca cât mai târziu”. Mă emoționează această călduroasă prietenie pe care mi-o arăți și pe care o port la butoniera inimei ca pe un edelweis la coborârea din munți.
Din cauza încetinelii cu cari se fac mişcările, voi sosi poate între 15-20. Oricum, îți voi scri.
Dar Poemul-invectivă nu îl voi tipări în toamna asta chiar dacă aș avea zece mii de lei. Vreau să-l revăd și mai ales să-l completez pentru a deveni un ce compact. Poemele scrise până acum le voi aduce bineînțeles să ți le citesc. Și aș vrea să-ți mai aduc inima mea ca pe o cutie cu surprize dar nu știu dacă voi izbuti.
Stăi să te pupe Geo.
11.9.1930

***

Luni, 8 decembrie

Pentru prima oară îți scriu jurnalul dimineață. După vreau să ți-l trimet. Dacă n-aș avea chestii mai importante ti-as povesti cazul și hazul pe care îl face atât mama cât și frate-miu de afișul cu madam Burtică.
 În dimineața asta a fost un delir.
Am decis că ar fi bine să i se trimeată și lui Burtică un afiș, nu ca din partea noastră, ci din aceia a unui prieten al lui care vrea să rămână anonim. Afișul l-am aduce în așa hal încât să se creadă că a fost luat dintr-un local — l-am găuri la colțuri, l-am rupe puțin, l-am învechi, și pe urmă, i l-am trimete, poate chiar scriind pe el cu o caligrafie falșe: Ia uite dragă Burtică cum râd ăștia de mme Burticică. E adevărat că trebuie să se facă afişuri ca să nu mai cheltuie lumea banii cu ea, în așa hal e? Etc.
Pe urmă i l-am trimete, ambalat într-o hârtie oarecare.
FĂRĂ ÎNDOIALĂ că Burtică va cumpăra un UNU fiert de curiozitate.
Ne-am învârtit, un cititor în plus. Pe urmă dacă ar veni la noi, noi ne-am arăta foarte surprinși i-am spune că numele ăsta e o invenție a noastră etc. L-am aranja să ne dea niște prăjituri. Ne-am recomanda mari scriitori. Ne-am duce la el acasă să-i cerem scuze lui madam Burtică şi să-i prezentăm omagiile noastre.
Minunată peizănire.
Sau dacă individul va fi mai țâfnos și ne va da în judecată, cu atât mai bine. Nouă nu ni se va putea găsi nici o vină ci numai face reclamă.
La urmă, ca în operete dl. Burtică va vedea că nu suntem vinovați, iar dacă va exista o domnișoară Burtișoară dl. SAȘA PANĂ va avea un ocularium cu ea, o va lua de nevastă și
BOMBONERIA
VASILE BURTICĂ
 va deveni Secolul lui UNU.

Toate bune, numai să nu dea vreun detectiv de-al lui Burtică peste însemnările astea, fiindcă atunci ne-am ars. Ascunde-le bine. Și acum să trecem la chestia cea mai importantă: am în creier o serie de idei despre ceea ce am putea face la no. viitor. Nu ți le mai scriu, fiindcă nu le-aș putea da aici tăria pe care o au. De aceia, dacă mă iubești, dacă ai încredere în mine, în dragostea mea pentru UNU, VINO URGENT LA BUSTENARI DRAGĂ SAȘA TE ROG eu.
Vom discuta aici şi vom pregăti numărul pe ianuarie te rog însă să nu vii cu mintea goală ci cu anumite elemente de acolo absolut necesare şi care ar fi:
atitudinea lui Edy față de UNU, apoi la rând Maxy, Nesty, Roll, Raul Iulian, toată lumea, aerul, atmosfera de acolo.
Adă şi ceva reviste în care crezi că am putea găsi chestii de care să ne legăm. […]

[c.p.] Dlui Sașa Pană
General Angelescu 163
București 2

aș vrea să-mi fie penița cât mai subțire să pot face litere cât mai mici cât mai înghesuite, atât de mult aș avea să-ți spun, și ce formidabilă scrisoare ai primi dacă n-ar costa 6 lei marca. În rezumat: cartea ta poștală scrisă cu creionul și chestia cu sufletul țărănesc, mă chinuise, mă duruse. Dar eri — ulterior c.p. —  am primit sufletul țărănesc și mi-am dat seama de ce e vorba și te sărut. Azi sunt formidabil, extraordinar, aș vrea ca să mă vezi, sunt ca o locomotivă sub presiune, sigură de sine, tu ești cel mai puternic și mai alăturea de mine — să trăiești Sașa — n-aș vrea să te știu hărțuit de nimic, e afară o primăvară minunată și la fel o minunată primăvară e în mine și aș vrea să fie și în tine scumpule, loplopule, deliciosule. Îmi vine să joc, îmi vine să săr în sus când mă gândesc la tine atâta îmi ești de drag, nimic nu mă mai chinuie, iubesc unu, te iubesc pe tine — ești extraordinar — mi-aş vinde orice, orice, orice să-ți pot trimete bani pentru viitorul număr care trebuie să apară.

Trebuie ca tu să nu te desminți nici o clipă, ești uriaș am să-ți spun altă dată de ce, am să ți-o dovedesc — dar acum despre unu, singurul acceptabil din cei propuși de dinafară e Paul Sterian, eventual Sandu Eliad, dar ar trebui să rămânem tot noi și bineînțeles Călugăraș, dar Edy? Edy? poate că nu va da, îl găsesc îndreptățit, dar cred că ai suficient material chiar fără el și asta nu va împiedica apariția numărului.
Scrie-mi ce se face, de un singur lucru vreau să te asigur: de formidabila mea dragoste pentru tine pe care aș vrea-o să poată topi toate mărunțișurile şi UNU să apară extraordinar și tare așa cum merită el, cum meriți tu, cum merită Geo
de când m-am întors acasă mănânc colosal, azi niște sarmale formidabile, cât aș fi vrut să fii și tu loplopule să atlantizăm așa cum organismul nostru, cum unu o cere. Trebuie să mâncăm mult să fim puternici și puternic te sărută Geo
20.2.1931

***

22. feb. 1931

Dragul meu [Geo],
manuscrisele le-am primit. / În acest moment o ciocănitură. Intră. Soldatul îmi aduce o c.p. de la tine, ca o verigă la cele pînă ieri primite. Întrerup scrisul. / Pe „chestia mîncării, mi-ai făcut poftă. Eu continu regimul: Tot Pentru „Unu”. Ți-am citit articolul [„Reabilitarea visului”, „unu” nr. 34], poemele. Vor apare — poate — toate. Ne întîlnim la același „subiect” și articol- poem al meu e tot despre (!?) vis.
Vis — bijuterie înmuiată în caseta somnului.
Vis — singura REALITATE pe care nu ne-o poate nimeni fura. — Tot ce mi-ai trimis e formidabil și, pentru Noul mers al inimii,  [„unu” nr. 34] nu am rămas dator nici cu lacrima închisă în mine – Edy va publica în acest număr un interviu cu Ribemont-Dessaignes și comentarii. Pentru numerele de Capitală va semna I.V. I-a plăcut mult ultimul „unu”. La acest număr e posibilă colaborarea lui Paul Sterian. Azi la ora 18 sînt la Maxy, unde vin și Voroncii și numărul 34 va fi pus la punct, iar mîine dimineață, luni, dus lui Bercovici.

Saşa — Geo — Sașa — Geo — Sașa — Geo — Sașa — Geo — Sașa

[c.p.]
Dlui Sașa Pană
General Angelescu 163
București 2

Alge Nr. 5. Revista adolescenței. Rezolvată fără nici un fel de manierism în poeme din care nedumerirea se ridică firesc, transparentă ca o apă, ca o fantomă. Foarte frumoasă contribuția lui Fredy Goldșteyn, colaborator în vârstă de 6 ani, iar prezența lui în grup e emoționantă și semnificativă. Printre degetele lui Perahim s-a scurs acelaș fluid și un linoleum în plus își înscrie turburarea pe lângă cele existente. Gherasim Luca isbutește în poem scrâșnetul, spaima, desgustul, foamea adolescenței turmentate: „M-am aruncat pe cărnuri ca pe niște cearceafuri ude” și restul continuă din aceiaș cerneală în aceiaș viziune.
Sesto Pals publică un poem cu un ritm și o pâlpâire de spaimă ce se vrea mereu recitită. Alții, Costea, Şar, D. Amprent, Mihail Hubert întregesc izbânda şi ofranda de prospețime a acestui număr pentru care însemnarea de aici e mai mult decât o felicitare, e o recunoaștere de a fi din aceiaș linie și de sub aceiaș zodie cu noi.
Drigi liplip,
cred că ai să ai loc pentru aceste câteva linii la vest Acvarium. E o palidă laudă. G. Luca și s. Pals au câte un poem pe cari le-am citit de nenumărate ori. Poeme autentice. Mi-au plăcut enorm şi cred că și ție.
24.2.1931

Dragă Geo

Pe aici — adică Popa Tatu 62 — au fost diferite mișcări. Gheorghiță Lt. Binder s-a născut prin mijloace violente de curățire, în vîrstă de 6 săptămîni, în ziua de 11 septembrie 1931, ora 11½.  Pentru aceasta, Mary-Ange a stat jumătate de oră sub cloroform. Şi astfel prezicerea lui „Unu”  matrimonial s-a efectuat. Nu cunoaște nimeni această atlantidă. Acum Mary e aproape restabilită și pe vineri cred să părăsească patul.
Geo — nu uita materialul din timp, pentru ca să pot face suficiente corecturi. Edy îmi va da zilele astea. Azi voi face o vizită și lui Maxy.
La concursul de afiș pentru numărul acesta, trimete-mi o machetă. Vor fi și premii, vor juca și turcii și te va săruta

Sașa

P.S. Afară e lung, prelung și iarăși lung.
Multe salutări,

Mary

* * *

[c.p.]
Dlui Sașa Pană
General Angelescu 163
București 2

6 spre 10 sept.
Dulcele meu Sașa,

ești cât se poate de adorabil și te iubesc enorm pe planuri diverse, te iubesc întâi ca pe un extraordinar prieten, ca pe un neînduplecat animator, pe urmă te iubesc pentru epiderma ta adorabilă de care sunt îndrăgostit și apoi mă prăpădesc de râs aducându-mi aminte de anumite scene „nostime” petrecute între noi sau povestite de tine, din când în când îmi aduc aminte de câte una și îmi iau vânt într-un râs fără de margini, ești dulce, ești extraordinar, ești fluidic, ești frumos și te iubesc ca pe un înger și ca pe un pesevenghi, te iubesc cu glasul tremurat și ochii umezi și te iubesc ținându-mă cu mâinile de burtă de râs, te iubesc din toate punctele de vedere dar o iubesc și pe Mary-Ange despre care la fel îmi reamintesc scene adorabile, e dulce această loplopiță cu ochelari și amuzantă și delicioasă, vă iubesc pe amândoi și râd, râd, mă prăpădesc de râs și dragul meu loplop să trăești mult, mult și te sărut și te parasărut

Geo Bogza

La materialul pentru unu lucrez de zor. Iubesc unu tot atât cât pe tine și pe tine te iubesc tot atât cât pe scumpul meu unu.

Patreon - O mie de semne
Avatar photo
Author

Am lucrat în presă, în prezent lucrez în șantierul interior pentru poezie. Semnez cu prenumele tatălui din motive identitar-afective și pentru că Petre este o ingineră care nu a lucrat niciodată ca ingineră. Îmi place foarte mult literatura pentru copii, cea erotică, poezia, reportajul literar, jurnalul, scrisorile. Dar în viața de zi cu zi supraviețuiesc cu cafea și poezie.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.