Din motive obiective am ratat toate evenimentele de la Tramvaiul 26 din această toamnă, însă am tras de mine ca să fiu prezent la cea de-a 213-a ediție a Institutului Blecher datorită capului de afiș al acestui longeviv club de lectură, lansarea volumului de debut al Anastasiei Gavrilovici, „Industria liniștirii adulților”, recent apărut la Casa de Editură Max Blecher.
În partea a doua a institutului au citit poezie Mihnea Bâlici și Tiberiu Neacșu, lecturile fiind urmate de tradiționalele discuții pe marginea textelor, primul critic al lor fiind neobositul Constantin Abăluță, care la cei peste 80 de ani ai săi rămâne un exemplu de dăruire pentru poezie și pentru literatură în general.
Așa cum ne-a obișnuit, Claudiu Komartin a deschis această seară specială care a beneficiat de o afluență a publicului în contrast cu prezența la vot la primul tur al alegerilor parlamentare aflate încă în derulare la acea oră.
Dar să vedem ce a spus Claudiu: „Bună seara și bine ați venit la o nouă ediție a clubului nostru de lectură, Institutul Blecher, care a împlinit, în urmă cu vreo două luni, zece ani. E o seară specială – nu că n-ar fi toate întâlnirile noastre de aici speciale – deoarece este multă emoție pentru mine și pentru Anastasia, în primul rând, dar cred că și pentru Tiberiu și Mihnea. Ei sunt cei trei poeți care vor citi în orele următoare.
Prilejul primei lecturi, cea a Anastasiei Gavrilovici, este apariția la Casa de Editură Max Blecher, în colecția de debut, pe care am început-o în 2011, a volumului ei prim, o carte care era, cred, așteptată de ceva vreme. S-a vorbit, a fost curtată și de Charmides, și de alți editori de poezie absolut onorabili de astăzi. Până la urmă, Anastasia s-a lăsat înduplecată să publice „Industria liniștirii adulților”.
Este prima ei carte și cred că vă imaginați ce înseamnă asta. Anastasia a citit prima oară aici acum cinci ani și jumătate. Era elevă în clasa a XII-a la „Petru Rareș” din Suceava, liceu de la care săptămâna viitoare vine o tânără poetă care este tot în clasa a XII-a, Denisa Arcip, care va citi alături de Teodora Coman și de Ioana Tătărușanu.
Sunt niște lucruri care se întâmplă, ca niște mici tradiții, aici, la Tramvaiul 26. Mihnea Bâlici a citit aici pentru prima oară când avea 17 ani. A venit de la Piatra Neamț atunci, acum vine de la Cluj. E o permanență sau, în orice caz, e o continuitate sau o serie de continuități pe care acest club de lectură le face posibile, iar ăsta e lucrul care ne bucură cel mai tare.
Sorin Despot a citit la prima ediție a Institutului Blecher, în septembrie 2009, și este unul dintre prietenii noștri cei mai vechi și mai dragi. Îl voi lăsa pe el să facă oficiul de gazdă mai departe.”
Sorin Despot: „Este emoționant și pentru mine să fiu aici în seara asta, nu numai pentru că se întâmplă ca astă seară să fie niște recurențe ale institutului, ci și fiindcă la zece ani de Institutul Blecher cea mai mare parte a nucleului dur, a mânuței ăleia de oameni care a pornit la drum atunci, se află încă aici. Ba mai mult, am reușit să ne înmulțim, să fim iarăși cu casa plină.
Am emoții și fiindcă am crescut în mediul ăsta și m-am împrietenit cu fiecare dintre cei trei oameni care urmează să citească astă-seară. Acestea fiind spuse, Anastasia Gavrilovici se află printre descoperirile cu greutate din urmă cu cinci, poate chiar șase ani, când am întâlnit-o la tabăra de creație de la Săvârșin, alături de grupul ăla promițător al generației de atunci.
Anastasia, înainte de lectură te invit la un scurt dialog. Povestește-ne despre travaliul creativ din spatele cărții ăsteia și în principiu cum ai ajuns la formula asta și ce tip de abordare propui.
Anastasia Gavrilovici: Ar fi multe de spus despre textele din cartea asta, mai ales fiindcă sunt din perioade destul de diferite din viața mea. Am încercat să adun aici cele mai ok texte din ultimii ani. Pe măsură ce o montam, înșurubam poemele mai la început, mai la sfârșit, îmi dădeam seama cam cum aș vrea să arate. Chiar dacă poate părea ușor inegală, fiindcă sunt texte mai vechi și mai turbionare decât cele poate cu un suflu mai așezat, de pe la sfârșitul cărții, am simțit că trebuie să mă reprezinte în toate etapele vieții mele, inclusiv cea foarte recentă de pre-mamă, ca să zic așa.
Sorin Despot: Te-ntreb și dacă studiile astea recente la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii au avut vreun impact asupra cărții ăsteia?
Anastasia Gavrilovici: Cred că da. Dincolo de atmosfera pe care simt că vreau să o creez în poem, pentru mine sunt foarte importante imaginile. Atunci când citesc poezie rezonez foarte bine cu cele la care simt că pot să vizualizez ce se întâmplă acolo. De aceea pentru mine e o provocare să creez imagini cât mai memorabile sau ușor de vizualizat.
Sorin Despot: Dacă ai avea ocazia să alegi tu un mediu în care să reciți poeziile cărții ăsteia în totalitate, care ar fi mediul ideal? Unde s-ar potrivi cel mai bine și la ce public?
Anastasia Gavrilovici: La Institutul Blecher!
Sorin Despot: În afară de Institutul Blecher! Îți poți imagina poezia ta pe stadioane sau într-o sală de cinema, să zicem, ori într-o sală de teatru?
Anastasia Gavrilovici: Nu o văd în spații atât de vaste, ci mai degrabă în camere în care îndrăgostiții să și le citească într-un spațiu mai intim.
Înainte de a citi din cartea proaspăt ieșită din tipar, Anastasia le-a mulțumit tuturor celor prezenți la Institutul Blecher. „Vă mulțumesc și celor care mi-ați transmis gândurile voastre înainte de momentul ăsta.”
După lectura Anastasiei au urmat, în ordine, Tiberiu Neacșu și Mihnea Bâlici. Au fost, desigur, și discuțiile de după lecturi, însă reporterul, obosit deja, a trebuit să se retragă discret și să facă tradiționalii pași pe bulevardul Moșilor în drum spre stația troleibuzului 69. Începuse și o ploicică dătătoare de speranță că toamna își intră, în sfârșit, în drepturi, dar a fost o alarmă falsă. Astăzi avem încă o zi de (aproape) vară autentică, iar pomii sunt încă înverziți. Semn că lucrurile sunt date peste cap nu numai în politică.
