Librăria Humanitas de la Cișmigiu a fost aseară gazda lansării romanului recent apărut la Editura Humanitas, „Amintiri din epoca lui Bibi”, de Andrei Cornea. Considerată de autor drept „o post-utopie”, cartea a fost „disecată” în cadrul unui dialog critic de profesorul Ioan Stanomir și de criticul literar Cosmin Ciotloș.

Trebuie spus din capul locului că am asistat cam pentru prima dată în spațiul Librăriei Humanitas de la Cișmigiu la o lansare cu o atmosferă destul de rece, în consonanță parcă cu vremea de afară. Legătura dintre vorbitori și public a fost aproape suspendată, atât din punct de vedere verbal, cât și emoțional.

Nu am înțeles prea bine de ce s-a întâmplat asta. Am mai asistat la numeroase lansări la care au vorbit Ioan Stanomir și Cosmin Ciotloș, iar atmosfera a fost cu totul opusă celei de aseară, mult mai empatică, mai emoțională, mai participativă, chiar dacă într-un mod non-verbal.

Singura explicație pe care o am este poate legată de anvergura intelectuală impresionantă a lui Andrei Cornea, intimidantă până și pentru mine, reporterul care nu participă de ieri, de azi, la astfel de evenimente. Să sperăm că lansarea de la Bookfest va avea un mai mare succes.

Până atunci, însă, așa cum v-am obișnuit, să vedem ce au avut de spus, printre altele, Andrei Cornea și cei doi invitați ai săi despre romanul „Amintiri din epoca lui Bibi”.

Ioan Stanomir

Ioan Stanomir

„E una dintre cele mai ambițioase cărți care au apărut în ultima vreme, numai și dacă ar fi pentru motivul că Andrei Cornea încearcă să intre în dialog cu o tradiție ilustră, care este genul distopiei, și imaginează un dialog cu una dintre cele mai importante cărți ale secolului XX, «1984» a lui George Orwell, din perspectiva unei sensibilități neliniștite de secol XXI.

Veți regăsi în acest roman exact ceea ce constituie unicitatea talentului narativ al lui Andrei Cornea, o combinație de pătrundere psihologică, de pătrundere parabolică și de ironie. La toate acestea se adaugă o erudiție care este marca filozofului și a savantului, erudiție care vine să se așeze peste aceste straturi pe care le-am evocat anterior.

Este o carte neliniștită și neliniștitoare pentru că este o meditație despre capacitatea oamenilor de a se acomoda și despre incapacitatea oamenilor de a păstra un cod al memoriei și o datorie a adevărului.

Romanul lui Andrei Cornea documentează o degradare morală și o pervertire a memoriei care nu fac decât să adâncească sentimentul de pesimism ontologic, aș putea spune. Pentru cei care sunt iubitori ai intertextualității, cartea lui Andrei Cornea este un deliciu, dovedind o înclinație borgesiană a autorului pentru aceste jocuri cu lumi posibile și imposibile.”

Cosmin Ciotloș

Cosmin Ciotloș

„Literar vorbind, avem de-a face cu o carte dintre cele mai îndrăznețe, dintre cele mai curajoase, care nu doar că atacă un gen dificil, genul distopic, însă atacă una dintre cărțile fondatoare, esențiale, ale secolului al XX-lea, reconstituindu-i întregul context, făcând un tip de docu-ficțiune de cea mai bună calitate, chiar cu romanul «1984» al lui George Orwell.

Mai sunt o sumedenie de mici aluzii culturale pe care Andrei Cornea le disimulează cu mare finețe în corpul romanului. Marea surpriză din cartea aceasta vine din câteva întrebări pe care oricare dintre noi e constrâns să și le pună odată ce vede ce se întâmplă aici.

Una dintre ele este, de pildă, cât de prost funcționează memoria noastră afectiv-ideologică. Odată cu întrebarea asta ne putem pune problema felului în care fiecare dintre noi se raportează la fapte.

Nu e doar un joc literar excelent scris, foarte bine condus, cu ligamente stilistice de cea mai bună calitate. E și un tip de mărturie, dar și un tip de avertisment. Jocul lui Andrei Cornea este cu adevărat subtil pentru că reușește să vorbească perfect convingător despre o lume ficțională bine construită și să nu redea totuși raportul acesta cu realitatea mai mult decât ceea ce avem noi nevoie pentru a construi interpretarea.

Nu vreau să se înțeleagă că acest roman ar fi cumva un  pamflet adresat României de azi sau o simplă speculație pe marginea distopiilor sau pe marginea regimurilor totalitare. El reușește mult mai mult decât atât, și anume să facă literatură de cea mai bună calitate, să lanseze câteva idei de cea mai originală speță și în același timp să aprindă în colțul minții cititorului un bec care luminează asupra unor situații din păcate contemporane.”

Andrei Cornea

Andrei Cornea

„Tot ce au spus prietenii mei este, cred, foarte adevărat, așa că aici nu mai am ce să mai adaug. Poate m-au supraestimat puțin.

Sunt obsedat într-adevăr de raportul dintre carte și realitate, text și realitate. Mă interesează povestea asta: cum realitatea trece în cărți, dar și invers, cum cărțile trec în realitate. Despre asta este vorba aici, până la urmă.

Ideologiile asta fac: încearcă să traducă niște texte, până la urmă, să le dea interpretări. Știm că e foarte riscant să faci asta. De foarte multe ori, chiar atunci când sunt intenții bune, ele capătă interpretări aberante și stranii.

Dar apare și fenomenul invers, care e fascinant: oamenii care se ghidează după cărți și felul în care cărțile astea devin realitate. Din acest punct de vedere, chestiunea memoriei trebuie privită cu un grad de relativism în acest caz.

E adevărat că există amnesia multora, care-și amintesc numai fleacuri și lucruri mai degrabă amuzante, nu și necazuri din epoca dictaturii. Nu vreau să-i condamn, cel puțin în roman îi las să trăiască și ei.

Nu mă feresc să spun că am insistat ca această lansare să se facă nu cu mult timp înainte de alegeri. Nu e întâmplător, fiindcă este o problemă aceasta a post-totalitarismului. Ideea că trăim într-o perioadă, la care aproape că nu ne-am așteptat, când constatăm că în locuri diferite din lume, dar sigur cu precădere în anumite părți, dar nu exclusiv în China, Rusia sau în Ungaria, observăm că există metode de a controla opinia publică, de a obține rezultate favorabile prin tot soiul de manipulări.

Există o ficțiune, care a funcționat întru câtva până acum aproximând realitatea: ficțiunea alegătorului rațional și individual. Omul care alege în funcție de interesele lui, cu capul lui, cu mintea lui, comparând diverse programe și decizând în funcție de acestea. Nu prea mai există acest alegător sau, în orice caz, el s-a subțiat foarte mult.

Alegătorii, peste tot, acum nu mai sunt nici foarte raționali, aleg în funcție de impulsuri, de mânii, de furii, de tot felul de scandaluri și nu mai sunt individuali. E o lume nouă, la care nu ne-am așteptat, care la prima vedere e mai puțin tenebroasă decât vechea dictatură. Dar nu e-n regulă. E o libertate iluzorie pe care o avem. Ăsta este peisajul de fond, de fundal, al acestei cărți.”   

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment