Articole

Află totul despre subiecte precum istorie, cultură, artă și București.

Piața Universității, 21 decembrie 1989, intrarea la metrou dinspre Batiștei (foto credit: Laurențiu Gâlmeanu, www.muzeuldefotografie.ro - de aici) La un an de la evenimentele din decembrie 1989 m-am dus cu un prieten în Piața Universității ca să aprindem câteva lumânări în memoria celor uciși în ziua de 21 decembrie și în noaptea care i-a urmat.
Radu Vancu
Radu Vancu (poza de aici) Nu sunt neapărat un fan al bilanțurilor de sfârșit de an, fiindcă ele consfințesc lucruri amendabile în timp – și aici e o evidentă dereglare factuală, fiindcă se presupune că ceea ce e deja consfințit nu s-ar cuveni să fie amendat, măcar pentru o bună perioadă de timp. De aceea
Am auzit de foarte multe ori spunându-se: „Un scriitor scrie!” Chiar dacă o să provoc unele ridicături din sprâncene, trebuie să recunosc că, în mare parte, sunt de acord. Ce altceva ar trebui să facă un scriitor? Sigur, unul ca mine, care a trecut prin multe în viața asta, are și alte preocupări. Face pe
Iuliu Maniu (poza de aici) Am observat că pe facebook sunt persoane care-și contabilizează anii petrecuți în dictatură. „Am petrecut X ani în comunism...” e deja o etichetă, o modalitate de a arăta că noi, cei născuți în anii ăia, suntem purtători de stigmate și de traume incurabile. Nu toți gândim așa însă. Ca să
Cătălina Bălan, Gelu Diaconu & Daniel Sur (foto credit: Daniela Luca) Am fost iarăși la „Galeria Întâlnirilor”, evenimentul moderat de Daniel Sur și desfășurat la Bistro „Matrioșka” (str. Visarion nr. 20), de data asta în calitate de invitat, alături de Cătălina Bălan, mai vechea mea colegă de lectură, de pe vremea când citeam împreună la
Târgul Internațional Gaudeamus – Carte de Învățătură a ajuns la a 25-a ediție. Ar fi multe lucruri de spus, mai ales dacă e să mă gândesc la partea emoțională, la anii în care am fost acolo, la evenimentele unde am fost prezent sau la propriile lansări, care mi-au dat peste cap, de fiecare dată, contorul
Îmi fac cu grijă, de obicei, bugetul pentru Târgul Internațional Gaudeamus. În general cam știu și ce cărți îmi doresc, de aceea nu am probleme prea mari cu alegerile pe care le am de făcut. Anul acesta, spre deosebire de alți ani în care ba am avut bani datorită faptului că aveam un job bine
Aurel Dumitrașcu & Adrian Alui Gheorghe (poza de aici) N-am dormit prea bine azi-noapte și m-am trezit cu un sentiment neclar, ceva care pendula între starea de oboseală și dezamăgirea că, undeva într-un vis, n-am reușit să rezolv un anumit lucru și, neducându-mă într-un loc unde trebuia neapărat să fiu, am rănit orgoliile unor oameni.
Freddie Mercury (poza de aici) Cine pe cine iubește? Cine cu cine o face și în ce fel? Cine pe cine agreează? Cine pe cine admiră? Și aș tot putea continua să măresc lista asta de întrebări care-i preocupă pe oameni și care alimentează la nesfârșit bârfa, această curvă dintotdeauna a limbajului, care a injectat
Îmi amintesc că într-o seară, pe la începutul lui 2015, mă întorceam de la redacție rupt de oboseală și-l așteptam pe 385 în stația de la Piața Unirii. Mă uitam la reclamele de pe magazinul „Unirea” și prin capul turmentat de stres îmi umblau zdrențe de versuri, ceva aproape ininteligibil, fără sens. Apoi am văzut
Camil Petrescu alături de Ghighi și de cei doi băieți (poza de aici) M-am gândit că, de vreme ce v-a plăcut atât de mult episodul anterior, în care am reprodus o scrisoare a actriței Leny Caler către Camil Petrescu, să fac și o continuare, mai ales că în cele două volume „Scrisori către Camil Petrescu”
Leny Caler în 1933 (poza de aici) În perioada torturantă de-a dreptul, dar și magnifică, în care făceam documentarea pentru romanul „Sebastian”, am reușit să obțin două cărți foarte rare (spun asta fiindcă le-am găsit destul de greu, spre deosebire de altele): „Scrisori către Camil Petrescu” (volumele I și II), apărute la Editura Minerva în