Mă bucură foarte mult faptul că unii dintre poeții publicați la „Poșta redacției” revin cu materiale noi, menite să confirme alegerea noastră de a-i introduce în portofoliul acestei rubrici care, de ce să nu o recunoaștem, a devenit din ce în ce mai accesată și a monopolizat practic activitatea de pe site.

Bogdan-Alexandru Petcu ne-a trimis ceea ce el consideră „un mic experiment” (foarte reușit în opinia mea), despre care afirmă următoarele: „Nu există nici măcar un cuvânt care să îmi aparțină (asta neînsemnând că plagiez), toate sunt titluri de cărți. Ceea ce am făcut eu a fost structura organizată liric, introducând semne de punctuație (acolo unde era cazul)”.

Pentru cei care nu au apucat să citească prima postare cu poemele lui Bogdan, redau și aici o succintă biografie:

Bogdan-Alexandru Petcu s-a născut în localitatea Albele, jud. Bacău pe 24. 11. 1995. A studiat Filosofie la Facultatea de Istorie și Filosofie din cadrul UBB Cluj-Napoca, facultate pe care însă nu a terminat-o. În prezent, lucrează ca librar la Librarium Felicia, în Iași.

În ceea ce privește activitatea literară, merită menționate:

Premii: premiul I la Concursul Național de Poezie „Ion Chichere”, ediția I (2016); premiul „Ars Poetica” la Concursul Național de Poezie „Panait Cerna”, ediția a XLII-a (2016); marele premiu „Magda Isanos”, premiul revistei „Bucovina Literară” și premiul editurii Junimea din Iași la Festivalul Național de Literatură „Rezonanțe Udeștene”, ediția a XXII (2017), secțiunea poezie.

Apariții: 
„Timpul” (nr. 211/ octombrie 2016), „Urmuz” (nr. 11-12, anul III), „Luceafărul de dimineață” (nr. 1087/ septembrie 2017 și nr. 1097/ iulie 2018), dar și pe thefanzine.com (15 februarie 2017).

Lecturi: 
„Turist in Iasi. Acasă pentru cei plecați”, FILIT ediția a VI-a (2018), Institutul Blecher ediția 180, „Nepotu’ lui Thoreau” (noiembrie 2018), Salonul de literatură Junimea.

Țara interioară

O femeie din Berlin aleargă,
de la statuie la piatră,
în pielea goală. Inimă arsă.
Case, trenuri și andrele pe drum.
Sânii verzi află adevărul.

Zadarnică e arta fugii.

#REZIST

Și eu am trăit în comunism:
fabrica de absolut toxic.
Patria mea era un sâmbure de măr
extrem de tare și incredibil de aproape.

Bucurați-vă de fericirea voastră
măritată cu forța!

Tot spațiul dintre gândurile mele
o să vă cam usture.

E un pod pe Drina…
Podul de catifea.
Podul cu trei arce,
mai sincer ca Himalaya.

Prințesa se salvează singură
în povestea asta.

Losing My Religion

Sculptând în timp
noapte și zi,
noi, soldații de zinc,
măcar ne pricepem la scuze.

Cu toții suntem făcuți din molecule,
toți suntem ciudați
când înflorește liliacul.

Eu, Îngerul jongler,
acum știu cine sunt:
spațiul gol,
o paranteză în timp,
grădina uitată.

Lupta mea 1:
să bați din palme cu o singură mână.

Lupta mea 2:
simetria de temut.

Lupta mea 3:
sinele. Construirea creierului conștient.

Lupta mea 4:
robogeneza.

Lupta mea 5:
omul
care își confunda soția cu o pălărie.

Restul e tăcere.

Cronica vieții mele

Astăzi mai bine nu
m-aș fi întâlnit cu mine însămi.

Eu sunt Malala:

sulița deșertului,
lumina dintre oceane, 
zăpada mieilor 
într-o pădure întunecată,
clopotul de sticlă
din inima Africii.

În fiecare zi,
Dumnezeu se roagă la mine.

Eu voi fi ultima 
arsă de vie.

Zuleiha, deschide ochii!
Te las să pleci fără un sfanț
prin Paris și prin Londra.
Aștept să crăpi.

Apoteoza lipsei de temeiuri

Peste diagonala sângelui
nu-ţi garantează nimeni nimic,
nici o privire.

Privind soarele în faţă,
nu poţi salva nimic
când nu mai e aer.

Nu există lumină pură
la capătul lumii
și în ţara aspră a minunilor.

Poate că da, poate că nu.

Fericirea începe azi: 
J., fiinţa sexuală, deviant
pe urmele lui Orfeu.

Albastrul dintre cer şi ape

Aşteptându-i pe barbari
în inima ţării,
să nu pronunţi: noapte!

Încăperi ferecate,
pereţi subţiri,
poftă de ciocolată,
cel mai frumos loc din lume
e chiar aici.

Du-te şi pune un străjer
în Calabria.

Eu sunt Zlatan,
cel care cheamă câinii
departe de lumea dezlănţuită
deodată în adâncul pădurii.

Toată lumina pe care nu
o putem vedea în sălbăticie – 
un cântec de lebădă.

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

1 Comment

Write A Comment