● Donatella Di Pietrantonio, „Borgo Sud”, colecția Biblioteca Polirom, Editura Polirom, 2022, traducere din limba italiană și note de Mihaela Găneț
M-a bucurat vestea că la Editura Polirom a apărut recent, tot în colecția Biblioteca Polirom (felicitări pentru hărnicie Dan Croitoru & echipa), un nou roman de Donatella Di Pietrantonio (Vârsta fragilă, în traducerea aceleiași Mihaelei Găneț), mai cu seamă că e laureat al prestigiosului Premiu Strega 2024.
Până când acesta își va lua locul bine-meritat în Biblioteca lui Gelu, am zis că nu ar strica să scriu câteva impresii despre Borgo Sud, roman subsecvent celui apărut în 2020 tot la Editura Polirom și tot în traducerea Mihaelei Găneț, Cea care se întoarce, despre care am scris la Cartea în 2 minute aici.
L`Arminuta (cea care se întoarce) revine așadar, de data asta în postura de femeie matură, profesoară la universitate și căsătorită cu Piero, bărbatul șarmant și bun care, la adăpostul mariajului, este depozitarul unui secret a cărui dezvăluire va face să sară în aer echilibrul unei relații aparent perfecte.
Un prim semn al dezechilibrului din viața Arminutei este reapariția intempestivă în preajma ei a Adrianei, sora turbulentă și cu temperament grosolan care aduce nu doar probleme, ci și un fel de bunătate aspră, acel tip de atașament volatil pe care îl au năpăstuiții, cei fără noroc, campionii elanului autodistructiv și ai pariurilor pierdute. Odată cu ea apar și situațiile problematice care ajung, într-un fel sau altul, să se adauge celor știute sau neștiute (în relația cu Piero, de exemplu) de L`Arminuta.
Borgo Sud e, de fapt, romanul Adrianei. L`Arminuta este nu doar cea care se întoarce (în Pescara, Borgo Sud, bine-cunoscuta regiune Abruzzo) ci și cea care constată, vede și dă mai departe povestea dramelor din jurul ei, fără însă a-și putea feri de ele propria viață. Un prim lucru pe care l-am remarcat este siguranța cu care Donatella Di Pietrantonio trece de la o poveste la alta, de la o perioadă de timp la alta, fără a lăsa impresia vreun moment că îi scapă din vedere ansamblul, piesa finită, întregul.
Un alt lucru pe care l-am remarcat a fost acela că nu se aude din culise vocea scriitorului care tânjește constant, obsesiv uneori, după atenție și, după caz, apreciere. Nu am văzut întâmplându-se așa ceva. În schimb, avem parte de o fluentă voce narativă care seduce prin maniera în care povestește. Există mult calm & detașare în scrisul Donatellei, iar în acest punct devii conștient că ți se administrează drogul prozastic care-ți menține atenția la cote înalte. Și nu e nimic rău în asta, dimpotrivă.
Exercițiul discret de seducție pe care-l mânuiește cu dexteritate Donatella este unul care aduce nu doar satisfacție, ci și curiozitate & empatie. Iar aceste lucruri, combinate, îți dau apetit pentru lectură și te fac să nu mai lași cartea din mână, fiindcă orice pauză poate însemna ruperea ritmului prin revenirea la banala realitate. Or, realitatea din Borgo Sud este una mult mai interesantă și aluvionar dramatică, iar tonul cu care îți este relevată e unul lipsit de agresivitatea, să zicem, jurnalelor de știri. Ți se livrează o poveste interesantă & frumoasă (cu toate penumbrele ei), iar vocea aceea din back, care este vrem-nu vrem a Donatellei, nu țipă la fiecare rând citește-mă pe mine! rămâi aici! dă-mi atenția ta!, ci spune calm: ascultă-mi povestea și vei fi răsplătit. Iar această răsplată va veni negreșit.
Se spune, mai ales în lumea filmului, că un sequel nu va fi niciodată la fel de bun ca așa-zisul original. Da, Borgo Sud este un sequel, o continuare a romanului Cea care se întoarce. Asta însă nu-i știrbește cu nimic autonomia și, mai ales, valoarea. Dimpotrivă, Borgo Sud stă foarte bine pe propriile picioare, are un bun echilibru între compartimente, are forță și nu se lasă disecat cu ușurință de abilul intrumentar analitic plin de prejudecăți al celui care ar putea spune: fugi dom`le de-aici, n-are cum să fie la fel de bun!
Ei bine, Borgo Sud este cel puțin la fel de bun ca L`Arminuta. Iar Adriana, apariție plină de forță și, aș zice, până la un punct, de candoare, este unul dintre cele mai puternice personaje feminine de roman cu care m-am întâlnit în ultima vreme. Este, de fapt, și personajul care conferă autonomie, prin originalitate și (repet) forță, romanului Borgo Sud. Citiți și vă veți convinge singuri!
