● Donatella Di Pietrantonio, „Cea care se întoarce”, Editura Polirom, 2020, colecția Biblioteca Polirom, traducere din limba italiană de Mihaela Găneț
Debutase în 2011 cu Mia madre è un fiume, apoi în 2013 a urmat Bella mia, pentru ca în 2017 Donatella să publice al treilea roman, L`Arminuta, denumire care într-unul din dialectele din regiunea Abruzzo înseamnă Cea care se întoarce.
Apărut la noi în august 2020, în plină pandemie, Cea care se întoarce nu mi-a stârnit interesul. Abia în noiembrie trecut, când Donatella Di Pietrantonio și-a lansat la București romanul Borgo Sud, am înțeles ce personalitate puternică are scriitoarea italiană. Acum am ajuns, în sfârșit, la acest roman uimitor, Cea care se întoarce.
Și bine am făcut, fiindcă am avut ocazia să respir încă o dată aerul rarefiat din povestirile și romanele lui Dino Buzzati. Fie și fără stranietățile din Monstrul Colombre, în Cea care se întoarce am constatat la ce rezultate poate duce simplitatea în literatură. Scriitoare experimentată la momentul în care a aruncat în lume (veți vedea la final ce însemnătate are conceptul heideggerian) L`Arminuta, Donatella Di Pietrantonio ne aruncă dinaintea privirii o poveste de o seducătoare naturalețe.
Ce poți face când treci de la un statut privilegiat la cea mai neagră sărăcie? Te adaptezi, lupți pentru supraviețuire. E singura soluție ca să mergi mai departe. Asta face și L`Arminuta. Smulsă brutal din sânul familiei adoptive, cu o mamă adoptivă care-și redescoperă instinctul matern și care sacrifică totul pentru a avea propriul copil, cu un tată adoptiv pe care îl numește unchi și de care se desparte în urma unei scene teribile, L`Arminuta e obligată de împrejurări să se întoarcă la familia naturală, de unde fusese dată pentru adopție la vârsta de șase luni. Adalgisa și unchiul-carabinier rămân în urmă, iar realitatea îi scoate în față o mamă naturală abrutizată de muncă și sărăcie, un tată la fel de abrutizat de neajunsuri, plus frați și surori picați parcă din filmele lui Vittorio De Sica sau François Truffaut.
O mini-saga de familie cu multe accente dure, dar și cu scene pline de duioșie. Pe lângă L`Arminuta, adolescenta cu minte sclipitoare care încearcă să treacă peste decepții cu dârzenie, avem personaje de un surprinzător realism: Adriana, sora mai mică de la care ia neașteptate lecții de viață, în ciuda educației precare și a comportamentului grosolan; Vincenzo, fratele mai mare, rebelul față de care simte o atracție nefirească și cu care e pe punctul de a comite un nevinovat incest adolescentin; Giuseppe, fratele mai mic cu nevoi speciale care va deveni un fel de Rain Man talentat la desen.
Un roman puternic, o voce narativă frumoasă și simplă, o carte despre deziluzie, dezorientare, lipsa maternității, supraviețuire, teamă și mici intermezzouri de fericire ascunsă.
