În Gânduri despre roman, José Ortega Y Gasset vorbește despre una dintre îndeletnicirile romancierului, care din punctul meu de vedere i se potrivește și autorului de proză scurtă, aceea de-l anestezia pe cititor, cufundându-l în hipnoza unei existențe virtuale. În accepțiunea de față, virtualul poate fi considerat sinonim cu irealul și cu întreaga sa recuzită insolită. Este exact ceea ce își propune să facă și Bogdan Răileanu, în volumul său de povestiri, Picioare de lotus[1], adică să îl inducă pe cititor sub hipnoza povestirii de atmosferă.

Ce sunt, de fapt, picioarele de lotus? Naratorul ne spune că ar fi existat în Japonia și în China, în trecutul îndepărtat, o practică traumatizantă, susținută de mamele fetelor. Aceste picioare contorsionate, cunoscute și ca picioare de lotus, erau considerate un simbol sine qua non al unui statut social intens râvnit.  În principal, picioarele domnișoarelor erau legate strâns cu fașe pentru a se obține o amprentă cât mai delicată a tălpii pe suprafața pământului. Nu altceva sunt și destinele individuale sau colective surprinse în această carte, decât niște picioare de lotus adaptate supraviețuirii într-o lume procustiană.

 Personajele aceste par, într-adevăr, niște ființe de hârtie, după sintagma lui Roland Barthes, însă sunt plămădite dintr-o hârtie umedă și foarte decolorată.  Un discret aer salingerian plutește printre rândurile povestirilor, creând o atmosferă care mie, cel puțin, mi-a amintit și de proza japoneză a unui Kazuo Ishiguro, de pildă. Personajele trec prin situații impregnate de  foarte multă atonie cotidiană. Orice întâmplare, oricât de obscură, de banală, de neînsemnată, poate, la un moment dat,  să activeze confruntarea cu propriile traume și  fragilități, acceptarea slăbiciunilor și a angoaselor personale sau ale altora. În fiecare povestire, personajele își desconspiră, întâmplător sau nu, punctul nevralgic, călcâiul lui Ahile, fondul emoțional, fluctuant și întunecat. Totodată conștientizează, într-un mod matur, acele situații care au condus la un eșec sau la o ruptură în viețile acestora. Dincolo de epiderma fragilității lor se regăsesc destule resurse de sensibilitate și uimire.

De pildă, în Variabila Dostoievski, un roman al autorului rus va deveni un element semnificativ într-un decor în care primează banalul unei vieți de bloc. În jurul acestui element decorativ gravitează tot felul de personaje desprinse din actualitatea imediată, printre care se remarcă și un personaj feminin misterios, care ar practica anumite servicii oneroase, locatară a acelui bloc, asemănătoare cu personajele feminine ale lui Gib Mihăescu, care se dovedește a fi, poate, o cititoare cultivată. Ceea ce atrage atenția este modul în care personajul narator transformă întregul context, în aparență anost, într-un prilej de investigație. Toate faptele, prezențele sau imboldurile naratorului, aparent banale, trădează, în acest text de atmosferă, un incipit al obsesiei erotice, destul de bine camuflat într-o serie de stări sau împrejurări care dezvăluie o neliniște tot mai accentuată

 În Ziua cuplurilor înotătoare, un alt personaj, de data aceasta un singuratic incurabil și melancolic, se trezește singur la o piscină înconjurat de multe cupluri. Protagonistul devine același observator al mediului înconjurător. Avem, în prim cadru, sclipirea din privirile cuplurilor, prizonierele unor vieți perfecte, care se remarcă printr-o încredere aparent invincibilă în puterile proprii. Persistă firescul cu care naratorul personaj scanează toate aceste vieți necunoscute, care, deși par a se complace într-un permanent huzur domestic, în fond poate că ascund multă încordare, mult compromis domestic, destul conformism relațional și uman. În Pe plaja Tarifa, relațiile de prietenie capătă o turnură neașteptată. Un alt personaj plecat de foarte multă vreme în Spania a lansat, de atâtea ori, invitații prietenilor rămași în țară de a-l vizita. Nu a primit răspuns la aceste invitații până într-o zi când se trezește cu vizita neașteptată a unui prieten nu foarte apropiat. Cei doi petrec câteva săptămâni împreună. Însă, la un moment dat, tensiunea acestei proze alerte și pline de culoare geografică și umană apare pe fondul unui surmenaj al relațiilor, pe care naratorul îl conturează într-un crescendo narativ bine strunit. Faptul că acest musafir nu mai pleacă și practic ocupă nu doar locuința, ci întreaga viață a acestei gazde, generează destule discuții și câteva răsturnări de situație comice și tensionate deopotrivă.

Una dintre cele mai reușite povestiri este El Niño. Într-o zi obișnuită apare la ușa unei familii un personaj care pretinde a fi nimeni altul decât Iisus Hristos. Acesta își face apariția intrând direct în apartament pe ușa care nu fusese încuiată în timp ce tatăl pregătea masa. Straniul personaj, din toate punctele de vedere, după cum o să vedem, intră în conversație cu băiețelul familiei. De aici încoace lucrurile avansează într-o direcție destul de încurcată și de stranie. Între comicul de situație și gravitatea contextului intervine un interstițiu insolit. Nu doar că îi va marca pe membrii familiei apariția neașteptată a acestui om care poate e un impostor, însă întreaga arhitectură domestică este perturbată prin faptul că personajul își asumă această identitate cu un firesc dezarmant. Așadar straniul irumpe, iată, într-o realitate domestică, obișnuită, instaurând un soi de tensiune care bulversează totul în jur.

Abatorul literar este un alt regal narativ în care comicul de situație alternează cu absurdul într-o simbioză de zile mari. Un scriitor destul de cunoscut din capitală este invitat să participe la o ședință a unui cenaclu din Cluj, unde va urma să lectureze  din scrierile sale. Până aici totul pare simplu și cât se poate de firesc. Însă lucrurile capătă o turnură neașteptată în momentul în care naratorul nu doar că, ajungând la Cluj, întâlnește niște oameni stranii și suspecți, majoritatea dintre ei fiind tocmai organizatorii evenimentului, dar va avea parte de o primire la fel de ciudată și de comică deopotrivă și din partea publicului revoltător de ciudat și el. Cenaclul are loc chiar într-una dintre sălile fostului abator unde se va strânge, într-adevăr, un public numeros. Însă, scriitorul va trebui să împartă scena, într-un mod inegal ca forță de a impresiona sau de a capta atenția celor din jur, cu un cântăreț de manele destul de vestit în acele locuri. Iar atât din partea organizatorilor, cât și a publicului, i se vor aduce, pornind de la faptele topite în ficțiunea scrierilor sale, niște acuze cât se poate de grave. Unele dintre ele țin chiar de viața sa reală, punându-l într-o lumină și mai proastă. Avem un bun exemplu de cum anumite imixtiuni ale ficțiunii în existența concretă și viceversa pot amplifica potențialul conflictual al anumitor contexte sociale. Într-un final, totul va degenera într-o degringoladă neașteptată, amuzantă și dramatică, iar situațiile vor căpăta o turnură neașteptată, firescul plonjând în absurd.

Personajele acestea nu epatează, nici nu se blamează pentru existența pe care o duc. Doar participă, cu o dezinvoltură spirituală, forjată la focurile unui umor de situație, sănătos, la spectacolul cotidianului. Fiecare protagonist se află sub hipnoza realității înconjurătoare și, sub acest aspect, apare naturalețea și firescul existenței lor la cumpăna dintre ficțiune și realitate.


[1] Bogdan Răileanu, Picioare de lotus, Ed. Polirom, Iași, 2024.

Patreon - O mie de semne
Avatar photo
Author

Date: Savu Popa (1991) Ocupația: Profesor de Limba şi literatura română, student doctorand în cadrul : Școlii Doctorale de Litere, Științe, Umaniste și Aplicate a Universității de Medicină, Farmacie și Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș) Activitate literară a. Activitate literară Debutat cu poezie, în anul 2004, în revista Euphorion, din Sibiu. Debutul în volum, s-a produs în anul 2017, cu volumul Ipostaze, Editura Paralela 45, din Piteşti, iar în 2018 publică al doilea volum de versuri, la editura Cartea Românească, intitulat Noaptea mea de insomnie. Apariții în revistele: România literară, Banchetul, Ateneu, Familia, Tribuna, Sintagme literare, Actualitatea literară, Discobolul, Noise Poetry, Literomania, Liternautica, O mie de semne, Opt motive, Bucovina Literară, Literadura, Euphorion, Cervantes, Prăvălia culturală, Algoritm literar.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.