Întrucât volumul „Dezolare și alte proze”, de Georg Trakl (n. 3 februarie 1887 – d. 3 noiembrie 1914), apărut anul trecut la Academia Română – Centrul de Studii Transilvane, în traducerea lui George State, nu este de găsit pe nicăieri, astăzi am să fac o prezentare atipică la „Cartea zilei”.

În primul rând, ca să fac o necesară trecere în revistă, probabil incompletă, am să vă spun ce am în bibliotecă din opera lui Georg Trakl. Sunt cinci volume, apărute în intervalul 1967-2008, după cum urmează:

Georg Trakl, 59 poeme, Editura pentru Literatură Universală, colecția Poesis, 1967, traducere de Petre Stoica

George Trakl, Opera poetică. Antume, Editura Cartier, 2001, traducere de Mihail Nemeș

Georg Trakl, Opera poetică. Postume, Editura Cartier, 2001, traducere de Mihail Nemeș

Georg Trakl, gedichte/poezii, ediție bilingvă, Editura Paralela 45, colecția Gemini (coordonată de Magda Cârneci), traducere de Mihail Nemeș

Georg Trakl, Sebastian in Traum/Sebastian în vis, ediție bilingvă, colecția Gemini (coordonată de Magda Cârneci), traducere de Mihail Nemeș

Îmi lipsește, evident, volumul Grodek (Editura ART, 2020), care cuprinde o selecție din poemele lui Trakl, traducerea aparținându-i lui George State. În fine, așa cum am spus în titlu (fac asta în premieră și sper că o să devină o obișnuință) și în primul pasaj al articolului, tot George State este autorul traducerii volumului „Dezolare și alte proze”, o carte întristător de discretă, deși ar fi trebuit să fie un eveniment editorial.  

Iată cum își începe George State „Traklalele” de la finalul volumului: „Se crede îndeobște – și s-a spus adesea – că orice mare poet are nevoie de cât mai multe (și mai diferite) variante într-un alt idiom, întrucât tocmai varietatea respectivelor versiuni – însumate, nu privite individual – ar putea, deși nu pe de-a-ntregul (căci întotdeauna va rămâne, zice-se, un rest inefabil), ar fi prin urmare în stare, în cel mai bun caz, să dea seama de bogăția versurilor originale. O atare asumpție își are temeiul în prejudecata după care, așa cum scria hotărât Hans-Georg Gadamer, nicio traducere nu-i la fel de inteligibilă ca originalul ei și că – e verdictul aceluiași hermeneut – orice transpunere este, așadar, interpretare. Însă nu doar filozofii au vehiculat astfel de concepții, ci la asemenea convingeri au ajuns și o seamă de traducători. Într-un eseu retrospectiv ce decantează ideile și idealurile celor peste șase decenii petrecute  în câmpul «acestei arte fără de sfârșit», W.S. Merwin și-a formulat, concis, crezul: «nu există ceva de felul unei traduceri definitive a unui poem».”

La final o să redau poemul Grodek, tradus de Petre Stoica, având speranța că la un moment dat voi avea în bibliotecă și traducerile lui George State.

Grodek

De arme ucigătoare, seara răsună
Pădurile întomnate, câmpiile de aur
Și lacurile albastre, se rostogolește deasupra
Soarele tot mai tulbure; noaptea cuprinde
Luptători muribunzi, sălbateca jeluire
A gurilor sfărâmate.
Peste vale se adună însă în liniște
Nori roșii în care tronează un zeu turbat,
Sângele scurs, răcoarea-i de lună;
Toate drumurile duc în negru putregai.
Sub rămurișul de aur al nopții și-al stelelor
Umbra surorii se clatină prin dumbrava tăcută
Ca să se închine duhurilor de eroi, capete sângerânde;
Și domol răsună printre trestii flautele întunecate ale toamnei.
O, prea mândră jale! Voi, altare de bronz,
Flacăra fierbinte a spiritului hrănește azi o nemărginită durere,
Nepoții care nu s-au născut.

*Îi mulțumesc lui Cristian Fulaș pentru semnalare.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.