Claudiu Komartin & Andrew Davidson Novosivschei. Din fruntea lui Andrew parcă iese, ca în comics-uri, bula cu citatul din Cristi Popescu. Lume multă & diversitate, iată cele două coordonate care au atras atenția în primă instanță aseară la Tramvaiul 26, unde a avut loc a 187-a ediție a clubului de lectură coordonat de poetul Claudiu
Acesta este în primul rând un site despre artă (a literaturii în general), dar și despre artiști. Ilie Balaci n-a fost scriitor, critic, publicist sau poet în adevăratul sens al cuvântului. A fost însă un artist al fotbalului, un poet al mingii și al spiritului sportiv. Un om care, prin arta lui, ne-a înseninat viețile
Aveam în bibliotecă volumul „Orașul cu salcâmi. Accidentul”, apărut în 1976 la Editura Eminescu, adus de tata de la tipografie, prin relațiile pe care le mai avea încă la „Casa Scânteii” (se mutase deja de câțiva ani la tipografia „Informația”, dar prietenii de odinioară nu-l uitaseră). Aveam 14 ani și am încercat să citesc cartea
Vorba lui Frank O`Hara, elementele necredinței sunt foarte puternice dimineața. De data asta însă nu e vorba însă despre necredința aia, ci despre cu totul altceva: nu mai cred, în dimineața asta, că un eveniment poate fi reușit doar dacă asistența e numeroasă, pereții sunt tapetați cu sclipici și invitații sunt celebri. Aseară, la Bistro
Blocul Palladio în anii `60. La parter se află magazinul „Cafea-Tutun Turist”, locul unde va fi, nu peste mult timp, cunoscutul restaurant Turist (cu barul de unde îmi cumpăram gumă de mestecat). (poza de aici) Nu știam că faimoasa madlenă a lui Proust poate să aibă efecte atât de ciudate asupra psihicului uman. Și totuși,
Librăria Humanitas de la Cișmigiu a fost ocupată practic în întregime aseară de numerosul public venit la evenimentul de lansare a celei mai recente cărți a lui Ioan Stanomir, „La Centenar. Recitind secolul României Mari”. Alături de autor au fost invitați istoricul Cristian Vasile, criticul Angelo Mitchievici, precum și scriitorul și publicistul Radu Vancu. N-a
„Miercuri, 18 ianuarie 1939, București Scumpă Leny, Nu știu ce ar mai fi de spus. Toată întâmplarea de ieri se înscrie în suita neplăcerilor vieții mele, începută cândva demult, pe când aveam doar 17 ani și când mă întrebam, cu mintea de atunci, ce rost mai aveau toate astea de vreme ce eram aproape sigur
Am citit demult, în adolescență, „Drumul egal al fiecărei zile” (1975), un roman despre care țin minte destul de vag că mi-a plăcut suficient de mult încât să-l recitesc peste un timp. „Dimineață pierdută” (1984) mi s-a părut însă, cam la egalitate cu „Bunavestire” al lui Breban, unul dintre cele mai plictisitoare romane pe care
Spuneam într-un articol anterior că orașul nu prea reușește să-și precizeze anotimpul. Vremea e primăvăratică, deși trotuarele și grădinile blocurilor sunt pline de frunze tomnatic-multicolore. Dacă privesc de la fereastra sufrageriei mele de scriitor, văd blocuri cu cromatica fațadelor încremenită-n anii `80, dar și vârfuri de copaci cu coroanele verzi-gălbui cu vagi nuanțe ruginii. E
Îi spuneam aseară lui Valeriu Mircea Popa, în timp ce făceam câțiva pași pe Calea Moșilor ca doi bătrânei care se întorc duminică seara târziu de la o sindrofie, că în comparație cu ce s-a mai citit la această a 186-a ediție a Institutului Blecher, de la care tocmai plecasem, poezia lui a părut o
