Category

Articole

Category
Se vorbește dintotdeauna despre „cei care vor rămâne” sau despre „aleși”, ca de altfel și despre faptul că, dintr-o generație, doar unul sau doi scriitori vor rămâne în istoria literaturii (locală, fiindcă în cea universală e mult mai greu). Sigur că am avut și noi un Nicolae Filimon sau un Duiliu Zamfirescu, adică, să zicem,
La Rochefoucauld (poza de aici) LA ROCHEFOUCAULD s-a născut pe 15 decembrie 1613, la Paris. Până în 1650, după moartea tatălui său, când avea să devină duce de la Rochefoucauld, numele lui a fost François al VI-lea, principe de Marcillac. Formarea sa intelectuală s-a datorat în mare parte educației primite între 1620-1628, când a căpătat
Platon credea că „vinul este leacul bătrâneții”. Hipocrate era convins că „vinul este leacul care priește deopotrivă atât celor sănătoși, cât și celor bolnavi”. Un alt înțelept din antichitate, Pliniu cel Bătrân, spunea că „puțin vin face bine nervilor, prea mult face rău”. Fiecare avea, în felul său, dreptate. Încerc, de ceva vreme, să experimentez
Mircea Cărtărescu scrie elogios despre Ovid S. Crohmălniceanu în volumul „Pururi tânăr, înfășurat în pixeli”, punându-l într-o lumină foarte favorabilă pe reputatul critic și descriindu-l ca fiind un om „fermecător”. Ședințele Cenaclului „Junimea” sunt invocate cu nostalgie și regretul că aceste întâlniri, cărora grupul de tineri scriitori care a participat de-a lungul timpului le-a rămas
Troleibuzul 84 la Universitate în 1964 (foto via http://blog.alexgalmeanu.com/blog/2009/01/29/1964-sau-un-american-la-bucuresti/) Am vorbit în câteva materiale anterioare despre traseele pe care le-a avut tramvaiul 26 de-a lungul timpului. Nu pot să spun că a existat un echivalent al acestui tramvai pe liniile de troleibuze din capitală, însă ceea ce știu este că troleibuzul 84 avea unul dintre