Category

Articole

Category
Îmi amintesc că într-o seară, pe la începutul lui 2015, mă întorceam de la redacție rupt de oboseală și-l așteptam pe 385 în stația de la Piața Unirii. Mă uitam la reclamele de pe magazinul „Unirea” și prin capul turmentat de stres îmi umblau zdrențe de versuri, ceva aproape ininteligibil, fără sens. Apoi am văzut
Leny Caler în 1933 (poza de aici) În perioada torturantă de-a dreptul, dar și magnifică, în care făceam documentarea pentru romanul „Sebastian”, am reușit să obțin două cărți foarte rare (spun asta fiindcă le-am găsit destul de greu, spre deosebire de altele): „Scrisori către Camil Petrescu” (volumele I și II), apărute la Editura Minerva în
În acea dimineață am fost treziți, eu și soția mea, de telefon. Ne suna o rudă ca să ne îndemne, pe un ton prevenitor, să deschidem televizorul. Ne-a spus apoi că numele băiatului nostru, Mihai, se află pe o listă cu răniți. Am așteptat ca această listă să reapară pe ecran și am avut confirmarea.
La scurt timp de la încheierea ședinței informale a Ligii Literare din România, în Tramvaiul 26 a avut loc cea de-a 188-a ediție a Institutului Blecher, club de lectură moderat de Claudiu Komartin. Invitații serii au fost Grigore Șoitu, Yigru Zeltil și Mugur Grosu. În mod tradițional, Claudiu a deschis „ostilitățile” făcând aluzie la ciobănescul
Invitat de Claudiu Komartin, unul dintre membrii fondatori, la o ședință informală a Ligii Literare din România, care a avut loc în Tramvaiul 26 cam cu o oră și jumătate înainte de începerea celei de-a 188-a ediții a Institutului Blecher, am avut pentru prima dată certitudinea (nu că aș fi avut vreo îndoială) că Liga
Valeriu Mircea Popa (foto credit: www.hyperliteratura.ro) Discutam într-o seară cu Valeriu Mircea Popa, după ce am plecat împreună, ca de obicei, de la Institutul Blecher, despre unii oameni și despre modul în care aceștia aleg să se comporte față de apropiații lor după ce ajung într-o „poziție” oarecare, după ce frecaseră ani de zile banca