Valeriu Mircea Popa (foto credit: www.hyperliteratura.ro) Discutam într-o seară cu Valeriu Mircea Popa, după ce am plecat împreună, ca de obicei, de la Institutul Blecher, despre unii oameni și despre modul în care aceștia aleg să se comporte față de apropiații lor după ce ajung într-o „poziție” oarecare, după ce frecaseră ani de zile banca
Radu Paraschivescu (poza de aici) RADU PARASCHIVESCU (n. 1960, Bucureşti) trăieşte în Balta Albă şi se visează la Roma. E mefient faţă de avioane, reptile şi sfaturile medicilor. Croieşte articole pentru ziare şi reviste, traduce romane, se ocupă cu hermeneutica ofsaidului în emisiuni de analiză fotbalistică şi – mai rar decât i-ar plăcea – scrie
Controversa Mircea Ivănescu – Nina Cassian a fost scânteia care a aprins atmosfera volatilă a rețelei noastre de socializare de toate zilele. Dincolo de absurdul situației – fiindcă, așa cum am mai spus, nu mi-l pot imagina pe „Mopete” într-o astfel de postură, aceea de turnător cu normă (nici măcar redusă) la Securitate – am
Nina Cassian (foto de aici) Aflu, stupefiat, de pe wall-ul lui Cezar Paul-Bădescu, că Mircea Ivănescu ar fi fost colaborator al Securității. Poate că e un pic pretențios termenul ales, acela de „colaborator”, însă din relatarea respectivă cam asta ar fi concluzia, deși această „colaborare” s-ar fi limitat doar la niște rapoarte care ar fi
Mathias Enard (poza de aici) „Busola” este romanul „consacrării definitive” a scriitorului francez Mathias Enard, acesta fiind recompensat în 2015 cu prestigiosul Premiu Goncourt. Cartea a apărut recent și în limba română, la Editura Nemira (în colecția Babel, coordonată de Dana Ionescu), în traducerea lui Cristian Fulaș. [image_with_animation image_url="2509" alignment="center" animation="Fade In" box_shadow="none" max_width="100%" img_link="https://nemira.ro/busola"]
Jean de La Bruyère (poza de aici) JEAN DE LA BRUYERE s-a născut pe 17 august 1645, zi în care se presupune că ar fi și fost botezat la biserica Saint-Cristophe din Paris. Își petrece mare parte din copilărie și adolescență la țară (între 1650 – 1663), cel mai probabil în provincia Vendomois. Și-a făcut
„O formă de viață necunoscută” este cea mai recentă carte a scriitoarei Andreea Răsuceanu. Apărut la Editura Humanitas, volumul a fost lansat de curând și la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (relatarea aici: https://omiedesemne.ro/2018/10/11/seara-eseu-cu-andreea-rasuceanu-la-humanitas-cismigiu/) [image_with_animation image_url="2487" alignment="center" animation="Fade In" box_shadow="none" max_width="100%" img_link="https://www.libris.ro/o-forma-de-viata-necunoscuta-andreea-rasuceanu-HUM978-973-50-6240-8--p10750185.html"] Iată ce spune Gabriela Adameșteanu despre acest roman pe coperta a IV-a a
Claudiu Komartin & Andrew Davidson Novosivschei. Din fruntea lui Andrew parcă iese, ca în comics-uri, bula cu citatul din Cristi Popescu. Lume multă & diversitate, iată cele două coordonate care au atras atenția în primă instanță aseară la Tramvaiul 26, unde a avut loc a 187-a ediție a clubului de lectură coordonat de poetul Claudiu
Acesta este în primul rând un site despre artă (a literaturii în general), dar și despre artiști. Ilie Balaci n-a fost scriitor, critic, publicist sau poet în adevăratul sens al cuvântului. A fost însă un artist al fotbalului, un poet al mingii și al spiritului sportiv. Un om care, prin arta lui, ne-a înseninat viețile
Aveam în bibliotecă volumul „Orașul cu salcâmi. Accidentul”, apărut în 1976 la Editura Eminescu, adus de tata de la tipografie, prin relațiile pe care le mai avea încă la „Casa Scânteii” (se mutase deja de câțiva ani la tipografia „Informația”, dar prietenii de odinioară nu-l uitaseră). Aveam 14 ani și am încercat să citesc cartea
