Category

Articole

Category
Pornesc de la următoarea afirmație a lui Gabriel Liiceanu din „Întâlnire cu un necunoscut”: „De câteva ori, fiindu-mi rușine că sunt român, am devenit pur și simplu om.”  Am fost și eu uneori, ca noi toți presupun, rușinat că sunt român. Și nu, n-am simțit în acele momente o adiere de umanitate înconjurându-mi trupul. Nu
(Emil Cioran, poza de aici) Pe 17 mai 1938 Emil Cioran i-a trimis o scrisoare lui Mircea Eliade de la Paris. Cioran aștepta de la prietenul lui vești din țară. Anul 1938 nu se anunța unul prea fericit. Căderea guvernului Goga (10 februarie 1938), anularea Constituției de către Rege, suspendarea partidelor politice și mai ales
(foto: Hans Oerlemans, de aici)„Toată viața mi-am dorit să-mi cumpăr ultimul tip de tramvai două`șase ca să-mi plimb duminica Familia Popescu cu el și să ne vadă toți vecinii când vom trece prin cartier.” Cristian Popescu – Un tramvai numit Popescu Toți cei care iubim poezia cunoaștem acest pasaj din Cristi Popescu. Majoritatea dintre noi
Ștrandul și o parte din Parcul Moghioroș în anii `70. Modernizarea Parcului Moghioroș, pe lângă faptul că a durat nepermis de mult (aproximativ trei ani, în condițiile în care contruirea lui de la zero s-a realizat în doar șase luni, și asta în anii `60), a dus și la transformarea lui aproape totală. Când am
Într-o scrisoare adresată de Corneliu Zelea Codreanu profesorului Nicolae Iorga, pe 26 martie 1938, Căpitanul, indignat de dispozițiile guvernamentale care interziseseră, printre altele, comerțul legionar, notează furios: „Ei bine, nu mai pot. Din marginile puterilor mele omenești, eu, care te-am respectat, îți strig: Ești un incorect! Ești un necinstit sufletește!” Această reacție vehementă venise și
Aflu, consternat, că un om pe care-l știu încă de când făcea primii pași în poezie, de pe vremea când ne întâlneam la Cafe Deko, cu www.poezie.ro și tot restul, s-a grăbit să plece dintre noi. Prin martie, când am citit la Institutul Blecher, mi-a comentat textele în stilul pe care toți îl știm. Nu
După ce a citit ultima mea scrisoare, publicată pe www.omiedesemne.ro, Marius Ianuș m-a somat de data asta să-i acord dreptul la replică. O fac cu inima strânsă și cu sentimentul că ceva s-a pierdut și a devenit imposibil de recuperat. Știu, am fost avertizat și, probabil eu însumi, în forul meu interior, am avut oarece